Despre crima de la Mediaș

E bine din când în când să ne ocupăm și de lucruri serioase.

Din păcate, în țara asta ai tot timpul subiecte serioase și foarte serioase, cele care chiar contează nefiind prezentate de mass-media, fiindcă nu prezintă interes, nu fac rating, nu interesează mioriticul de rând.

De exemplu, cazurile privind distrugerea patrimoniului românesc nu ajung în presă, decât rar și foarte fugitiv. Prin patrimoniu românesc nu înțelegem numai patrimoniul construit/creat de români, dar întregul patrimoniu de pe teritoriul țării, o bună parte din acesta, mai ales în Transilvania și Banat, fiind de sorginte germană/săsească și maghiară, la fel de valoros ca mănăstirile românești medievale și bisericile de lemn, pictate sau nu, din care multe sunt vraiște, sub blânda oblăduire a bor și a autorităților.

Nu mai vorbim despre fostul patrimoniu greco-catolic, supus unei distrugeri sistematice și cu bună voință din partea administratotului ortodox, scutit de legea românească. La fel, casele care au aparținut unor mari personalități ale culturii și vieții politice românești, la un pas să devină ruină. Ce să mai zicem de foste conace și palate nobiliare, unele distruse cu bună știință chiar de autorități. Fără ca vreo comisie de patrimoniu să intervină.

Aceasta, probabil tocmai datorită faptului că aceste comisii din teritoriu sunt numite politic, salariul vine, mai bine să nu faci vâlvă într-un astfel de post, fiindcă e călduț și nu vrei să fii dat afară. Sunt puține astfel de autorități la nivel de județ care chiar încearcă să își facă treaba așa cum trebuie.

Un alt tip de distrugere este cel realizat cu mare râvnă prin renovări/restaurări, avizate de ministerul culturii (cu litere mici, nu merită mai mult), restaurări de-a dreptul grotești în unele cazuri, cu materiale improprii, de la ciment la termopane, totul făcut cu banii contribuabililor sau fonduri europene, fără a respecta minime cerințe europene. Astfel, cazurile de la Hunedoara, Mălăiești, Deva, Râșnov, Ardud, mănăstirea Colț, Săpînța, Suceava, Neamț, biserici săsești etc.

Identic este cazul lucrărilor de restaurare de la Mediaș, față de care au tras de mult un semnal de alarmă specialiști în domeniul arheologiei și restaurărilor, de ex A A Rusu.

La prima vedere, totul pare în regulă, zidul e curățat, se fac alei, spații verzi etc.

DSC_4109 DSC_4110 DSC_4111

Crima a avut loc însă săptămâna trecută când, pe principiul ”noi muncim, nu gândim”, muncitorii care dădeau jos tencuiala de pe turn au zdrobit complet cu ciocanele o inscripție de pe fațada turnului, una dintre cele mai importante inscripții istorice din oraș. Era vorba despre o inscripție pictată pe tencuială, purtând anul 1641 și numele meșterilor care au edificat construcția.

11990407_621017021374311_5521743084712832072_n

În 7 sau 8 septembrie, în timp ce demolau cu frenezie, munictorii, probabil analfabeți complet, sau orbi complet, au spart și această inscripție, care, din anul 1641, rezistase războaielor, incendiilor, cretinilor, comunismului și altor restaurări. Luați la întrebări de niște trecători, muncitorii au ridicat din umeri, părându-li-se total normal ce au făcut.

Tâmpenia nu se oprește aici. Am intrat în barul amenajat de ani buni în turn, am urcat la etajul doi, dorind să stăm la o cafea. Surpriză! Etajul doi a trebuit să fie dezafectat de patron, fiindcă, prin acoperișul pus de firma restauratoare, plouă de luni întregi !!!!!!!!! Nu numai lemnăria din interior este astfel afectată, dar și structura însăși de rezistență a turnului. Nu interesează pe nimeni.

Totodată, zvonurile locale spun despre un mare specialist n restaurări, chemat degrabă la mediaș pentru a reface inscripția, după poze, pe noua tencuială…astfel că vom fi probabil singura țară din lume care va avea inscripție de 1641 pe tencuială de 2015…Miracol mioritic, nu alta!

Turnul este acoperit, iar peste porțiunea cu pricina este pusă suplimentar o folie…se poate însă observa cu ochiul liber că turnul este gol-goluț, cărămida se mai vede doar din el…

DSC_4113 DSC_4114 DSC_4115 DSC_4116 DSC_4117 DSC_4120 

Și pancarta cu autorii morali și faptici ai crimei patrimoniale…

 DSC_4108

 

Mediașul se poate lăuda de fapt cu o serie de clădiri vechi, foarte faine, lăsate de izbeliște sau folosite necorespunzător, dar tot de izbeliște. Majoritatea sunt în zona centrului istoric, bineînțeles.

Astfel, fosta bancă a orașului, în care acum stau asistați social…

DSC_4102 DSC_4103

Alte clădiri care aparțin municipalității, în unele stau tot asistați social…Nu am nimic cu cine stă acolo, dar ar putea măcar să le renoveze municipalitatea, poate chiar cu ajutorul celor ce stau în aceste clădiri…

DSC_4104 DSC_4105

Unele nu aparțin municipalității, dar aceasta nici nu forțează proprietarii să le renoveze…

DSC_4106 DSC_4126 DSC_4127 DSC_4129 

De fapt, la cum arată drumurile din Mediaș, mai pline de gropi ca după un bombardament combinat cu un cutremur devastator, nici nu e de mirare că edilii habar n-au să-și gospodărească edificiile de patrimoniu, din neștiință, prostie, dezinteres, sau toate laolaltă.

Așteptăm totuși reacția autorităților județene și centrale cu privire la această nouă crimă asupra patrimoniului românesc, o faptă ireparabilă, din păcate…Măcar un dosar penal…

Advertisements

2 responses to “Despre crima de la Mediaș

  • Armin Maurer

    Intentii bune ale autorului acestui articol, dar se vede, ca nu prea cunoaste realitatea privind casele private, care sunt patrimoniu românesc.

    În loc de a fi restituite in integrum propirtarilor de drept – deci sasilor, carora le-au fost confiscate în 1950 – cladirile aceste au fost bagate în indiviziune fortata abia în anul 1996, pentru ca statul sa poata vinde locuintele pe baza legii 112/1995 (legea Iliescu; “proprietatea este un moft”) chiriasilor. Asta cu toate ca legea prevedea, ca cladiri si locuinte mai vechi de o suta de ani nu pot fi vândute chiriasilor.

    Dar cu pile si relatii a fost foarte usor sa-ti cumperi ca chirias o locuinta, de exemplu, cu 70 de mp pentru un pret ridicol, care corespunde contravalorii de 200 de euro azi.

    Evident ca astfeli de proprietari nu sunt în stare sa renoveze cladirile cu mijloace proprii. Mai ales pentru ca nu este nici clara situatia terenului, deoarece acesta ramase proprietatea statului; nu s-a vândut cu locuintele.

    Un alt aspect sunt retrocedarile, care – conform legii 165/2013 – se extind pe o perioada de 25 de ani si depind de asa-zisa “grila notariala” (care nu exista înca). Este în interesul statului, ca aceste cladiri sa nu fie renovate, pentru a putea stbili un pret foarte mic de retrocedare în “echivalent”.

  • maxxy

    Vă mulțumim pentru lămuriri. Cunoaștem situația aberantă a caselor care fac parte din patrimoniu, dar acest material nu a dorit să dezbată această chestiune. Am atins doar în treacăt acest aspect.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

Veteres Milites

Reconstituire Istorică

Hide&Seek

the good things in life

Arheologie Radio-Tv

Istoria programelor radio-tv din România. Şi alte delicatese culturale. Dacă doriți să revedeți...

Johnny Shumate

Illustration

Ovidiupecican's Blog

imago mundi & speculum historiale

Tartor Ocular

...citește și dă mai departe...

Tipărituri vechi

românești sau despre români

Vinul din Cluj

Cuvinte despre vinuri incercate, degustari si evenimente, calatorii si retete

Velico Dacus

...citește și dă mai departe...

Romania lu' Omarlupino

despre Romania lu' Omarlupino

Cosmin Giurgiu

Photography by Phantom

%d bloggers like this: