Despre Ragnar Lodbrok…

E la mare modă serialul Vikings, realizat destul de bine din multe punte de vedere…mai jos, povestea lui Ragnar, din cronici și legende vikinge. Un material scurt a fost deja publicat de Historia –  http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/viata-aventurile-lui-ragnar-lodbrok-legenda-ecran , dar mai jos este povestea lungă și completă a lui Ragnar. Spor la citit!

Viața și aventurile lui Ragnar Lodbrok

Un serial TV de mare popularitate a adus recent în atenția publicului amator figura unui rege legendar al Danemarcei, Ragnar Lodbrok, un viking în adevăratul sens al cuvîntului. Etimologic, termenul ”viking” provine din cuvântul ”vik”, care înseamnă golf, Vik fiind și o zonă în sudul Norvegiei, înspre granița cu actuala Suedie. ”Viking” însemna de fapt ”raid de jaf”, sau ”a participa la un raid de jaf”. Cel care participa la raid se numea Vikingr.

 

 

Sursele

Sursa principală pentru viața și faptele lui Ragnar este cronica danezului Saxo ”Grammaticus”/”Învățatul”, numit astfel într-o compilație de documente din 1431. Într-o cronică anonimă din Zealand, este numit Saxo cognomine Longus – cel Înalt.

Născut pe la 1150, danezul Saxo a fost cronicar, istoric, cleric, secretar al lui Absalon, arhiepiscopul de Lund și principalul consilier al regelui danez Valdemar I. Este considerat autorul primei istorii a Danemarcei. Nu se cunosc multe detalii din viața lui. Este posibil să fi servit în tinerețe în armata daneză, chiar în garda regelui Valdemar, bărbații din familia sa, după cum singur scrie, fiind nobili războinici. Provenind dintr-o familie nobiliară cu vechi rădăcini, se pare, Saxo a beneficiat de o aleasă cultură și educație, probabil în afara țării, după moda timpului, după cum o demonstrează erudiția sa.

Opera sa principală este Gesta Danorum Faptele Danezilor. Lucrarea, așa cum mărturisește însuși autorul, a fost scrisă la îndemnul lui Absalon, de a așterne pe hârtie o istorie eroică a Danemarcei, după modelul altor regate ale vremii. Saxo îi menționează explicit pe cronicarii Beda (Beda cel Sfînt sau Beda Venerabilul), autorul Istoriei Ecleziastice a Poporului Englez și pe Dudo (Dudon de Saint-Quentin), autorul Istoriei Normanzilor. Printre lucrările similare care ar fi putut să-i fie cunoscute lui Saxo, se numără Getica lui Iordanes, Istoria Francilor a lui Grigore de Tours, Istoria Longobarzilor a lui Paul Diaconul, Faptele Saxonilor a lui Widukind de Corvey, Cronica Slavilor a lui Helmold von Bosau, istoriile galezilor și irlandezilor scrise de Gerald Cambrensis, sau Istoria Regilor Britaniei a lui Geoffrey de Monmouth.

Gesta a fost scrisă între aproximativ 1185 și 1216, și acoperă perioada dintre preistoria mitică daneză și sfîrșitul secolului XII. Saxo, metodologic ca un adevărat istoric, își menționează încă de la început sursele: vechi legende orale daneze, scrieri vechi, martori oculari, inscripții runice de pe pietre și stînci, legende islandeze. Prefața lucrării a fost însă scrisă ultima, pe la 1216.

 

Lucrarea este împărțită în 16 cărți, și acoperă cronologic perioada din vremea fraților Dan (strămoșul danezilor și contemporan cu primul împărat roman, Augustus, în viziunea lui Saxo și a legendelor daneze) și Angul (strămoșul englezilor. Dan și Angul erau fiii lui Humbli). Istoria danezilor în lucrarea lui Saxo se încheie în anul 1187.

Începe cu descrierea geografică a Danemarcei, a teritoriilor din jur, și inclusiv a Islandei. Scroe foarte sigur pe sine că Danemarca a fost locuită din vechime de uriași, care încă locuiesc pe Pămînt, dar undeva în nord, și au capacități supraumane, putînd dispărea și apărea după cum vor, pe loc.

 

Despre Ragnar

Istoria lui Ragnar este prezentată în Cartea a IX-a. Povestea miticului rege e compilată însă din diverse mituri și legende pe care le află Saxo, personajul Ragnar fiind de fapt un arhetip al războinicului eroic, în figura căruia se împletesc mai multe personaje atestate dpdv istoric în diverse alte cronici și scrieri contemporane, daneze și/sau străine, printre care regele Horik (pe care Saxo nu-l amintește deloc) sau alți războinici danezi, comandanți ai unor expediții de jaf în Insulele Britanice și actuala Franță, menționați de cronicile din țările respective. Astfel, pe lîngă regele Horik I, care îl înfrînge pe Harald, Ragnar din lucrarea lui Saxo cumulează personalitățile lui Reginfrid, menționat de Analele Francilor și de cronicarul Adam von Bremen, ca fiind conducător al unei părți a Danemarcei, și în conflict cu Harald Klak, în anul 820; Reginherus, comandant danez, care atacă Parisul la 850; un anumit Reghnall, menționat de cronicile irlandeze; un anumit Ragnar, tatăl celor patru frați danezi, comandanți de raiduri, care atacă Britania în anul 865, pentru a răzbuna uciderea tatălui lor de un rege din insulă, mențiune făcută de Cronica Anglo-Saxonă.

Ragnar este menționat în legende nordice – Saga lui Ragnar și Saga Fiilor lui Ragnar (ambele islandeze, în proză), Krakumal și o odă mortuară atribuită lui Ragnar însuși(ambele în versuri). Oda mortuară prezintă raidurile lui Ragnar în estul Europei, la gurile Dunării(!), înfrîngerea de pe Vistula, campaniile din Suedia, Anglia, țărmurile Europei de Vest, Irlanda, Norvegia, în total 51 de bătălii, număr pe care îl amintește expres oda. Ultimul vers al odei este ”Mor râzând.”

Din toate aceste surse rezultă clar că Ragnar a fost un rege într-un teritoriu al Danemarcei, și a comandat raiduri de jaf în Norvegia, Suedia, Insulele Britanice, Franța, Saxonia, Flandra, estul Mării Baltice.

Saxo a adunat toate aceste informații din legende, plus informațiile cronicilor istorice, și a scris o minunată poveste istorică avîndu-l în centru pe un mare erou, rege și comandant neînfricat, model demn de urmat de regii și războnicii danezi, ajuns în zilele noastre personajul principal al unui serial devenit deja faimos.

Conform lui Saxo, Ragnar a fost fiul lui Ring, regele Jutlandei. Saga lui Ragnar îl prezintă pe acesta ca fiind unicul fiu al puternicului rege Sigurd Hring. Ragnar a fost proclamat rege încă din copilărie, de către adunarea războinicilor. Pentru a fi protejat de luptele dintre familii, Ragnar a fost trimis în Norvegia, dar a revenit în Jutlanda după moartea tatălui său, pentru a prelua tronul.

În Saga lui Ragnar, acesta este descris, bineînțeles, în termeni doar laudativi –  bărbat solid, frumos la înfățișare și foarte inteligent, generos cu oamenii săi, și aspru cu dușmanii. Încă de tînăr, și-a adunat nave și propria sa armată, devenind un războinic foarte cunoscut, cu care puțini se puteau măsura.

 

O viață trăită în campanii

Conform lui Saxo, prima acțiune a tînărului rege a fost o campanie în Norvegia, pentru a răzbuna asasinarea bunicului său. Cu această ocazie, o cunoaște pe Ladgerda – ”o luptătoare pricepută care, cu toate că era fecioară, avea curajul unui bărbat, și lupta în față, printre cei mai viteji, cu părul despletit peste umeri”, toți marii războinici vikingi fiind uimiți de faptele ei de arme. În lumea scandinavă, destul de violentă, femeile războinice nu erau o raritate. Numite skjaldmær – ”fecioare cu scut”, acestea luau parte la lupte și raiduri. O cronică menționează o trupă de 300 de astfel de luptătoare la o singură bătălie.

Ragnar îl învinge și îl omoară pe asasinul bunicului său, lăudînd-o pe Ladgerda pentru vitejia ei. Află că tînăra este și de viță nobilă, și trimite imediat pețitori tatălui ei. Conform lui Saxo, Ladgerda nu vroia să audă de vreo înțelegere matrimonială cu Ragnar, dar i-a dat de înțeles că acceptă, pentru a nu crea vreo criză politică între acesta și tatăl ei. Saxo povestește vesel cum Ladgerda a pus de pază la ușa ei un cîine și un urs. Ragnar a ucis ursul cu lancea și a rupt gîtul cîinelui, cu mîinile goale. Din căsătoria cu Ladgerda au apărut trei copii, două fete ale căror nume nu sînt cunoscute, și un fiu, Friedleif.

Ragnar a rămas cu Ladgerda în Norvegia trei ani, timp în care nu au fost evenimente militare sau violente în care să fie implicați cei doi.

După trei ani de absență, iutlanzii/iuții și scanienii i-au atacat pe zeelandezi (neconcordanță în scrierea lui Saxo, care inițial a scris că Ragnar era regele iutlanzilor, nu al zeelandezilor), iar Ragnar a fost nevoit să intervină în ajutorul regatului său. Sosit cu 30 de nave și un număr nemenționat de războinici, Ragnar i-a înfrînt prima oară pe scanieni, apoi pe iuți.

A urmat la scurtă vreme divorțul de Ladgerda, în care Ragnar nu mai avea încredere. Drept viitoare nevastă, Ragnar s-a orientat spre Thora (Thora Borgarhjort – ”Căprioara Orașului”), fiica lui Herodd, regele Suediei (Herrand în Saga fiilor lui Ragnar).

În legătură cu acest Herodd și cu pețitul lui Ragnar, Saxo povestește foarte natural următoarea legendă, de parcă ar fi fost perfect normal ca ea să se fi întîmplat aidoma: regele Herodd adusese într-o bună zi de la vînătoare doi șerpi, pe care fiica lui i-a crescut în preajma reședinței regale, ani întregi, până când aceștia au crescut enorm de mult, ajungând să mănânce zilnic cîte un bou. În Saga lui Ragnar, este vorba de un singur șarpe, care mînca zilnic câte un bou.”Viperele” crescuseră și otrăveau întregul regat cu respirația lor. Neputând să mai scape de ele, regele Herodd a anunțat că cel care le va ucide, o va avea pe fiica sa Thora de nevastă. Mulți războinici au încercat și au eșuat.

Pentru Ragnar, oportunitatea a picat la țanc. Avea din  nou ocazia să se remarce ca un mare războinic și învingător. A luat o mantie de lînă și niște nădragi din blănuri mițoase, făcuți special pentru această ocazie, pentru a se apăra de mușcăturile șerpilor. Ajuns în Suedia, s-a aruncat îmbrăcat în apa înghețată, pentru ca mantia și nădragii să înghețe și să devină tari ca o armură metalică. Avea spada la șold și lancea legată de mînă. Șerpii l-au atacat în fața cetății lui Herodd, încercând să-l lovească cu cozile și să scuipe venin pe el. Ragnar a respins colții cu scutul, hainele înghețate nelăsând veninul să îi atingă pielea. Ragnar le-a străpuns inimile cu lancea, devenind astfel ginerele regelui Suediei. La vederea eroului, Herodd l-a botezat imediat Lodbrog, ceea ce înseamnă ”nădragi mițoși”, râzând copios pe seama hainelor din blană și păr.

Nunta a avut loc imediat. În Saga lui Ragnar, această căsătorie apare drept prima a lui Ragnar, din ea rezultând doi fii – Erik și Agnar. Thora a murit cîțiva ani mai tîrziu.

De la Thora, Ragnar i-a avut pe fiii Radbard și Dunwat. Apoi au urmat Siward, Bjorn (urs, în limba norvegiană), Agnar și Iwar.

În Saga lui Ragnar, fiii din căsătoria cu Aslaug, a doua soție a lui Ragnar, sînt, în ordine nașterii: Ivar Fără-Oase, Bjorn, Hvitserk, Rognvald. Iwar, cu toate că avea o boală care îl împiedică să umble, s-a dovedit a fi cel mai înțelept dintre fiii lui Ragnar, și cu o forță supra-umană în brațe. Pe Aslaug, Ragnar o cunoaște din pură întîmplare după ce acostează într-un golf. Cu toate că era fiica unor celebri eroi, Aslaug fusese crescută, în varianta dată de saga, de doi oameni săraci. Aslaug, cunoscută și sub numele de Kraka – Cioara, nu este menționată deloc de Saxo. Saga lui Ragnar o prezintă ca o mare războinică, participînd alături de fiii lui Ragnar la o invazie a Suediei, împotriva regelui Eysteyn, unde, după ce primește supranumele Randalin, comandă trupe în luptă. Pentru a nu rămâne cu mai puțină faimă decât fiii săi, Ragnar se hotărăște să conducă raiduri cât mai multe. Saga fiilor lui Ragnar menționează însă că Ragnar nu e mulțumit de fiii săi, care îi uzurpează teritoriile și le guvernează. Ragnar a fost cel care l-a pus pe Eystein Beli rege în Suedia, cu ordin să fie foarte atent la mișcările fiilor săi. Eirik și Agnar vor să ia Suedia, sînt atacați de Eystein, Agnar e ucis, Eirik e capturat. Eirik e executat apoi de Eystein Beli.

 

Ocupat cu noua soție, Ragnar se pare că și-a scăpat din vedere foștii inamici, astfel că s-a pomenit că iuții și scanii l-au recunoscut ca rege pe un anumit Harald, Ragnar riscând să își piardă mare parte din posesiuni, sau poate chiar tronul. A cerut ajutor din Norvegia, de unde Ladgerda a venit cu 120 de nave, soțul și fiul său.

La rândul său, Ragnar a adunat ce trupe a reușit, amestecând laolaltă tineri, bătrâni, puternici și slabi, unii fără experiență militară. Cu armatele reunite, Ragnar și Ladgerda au repurtat prima victorie clară împotriva celor din Scania, Ragnar dând exemplul personal în prima linie. Victoria zdrobitoare a venit după o  stratagemă a Ladgerdei, care a atacat inamicul pe flanc și i-a căzut apoi în spate, cauzând panică în rândurile acestuia și forțându-l să părăsească cîmpul de bătălie. După întoarcerea din campanie, Ladgerda și-a omorât soțul și a rămas să domnească singură în teritoriul său din Norvegia.

Rănit în luptă, Siward, fiul lui Ragnar, sângera abundent, medicii neputând să-i oprească hemoragia. Saxo prezintă din nou foarte natural o întâmplare încărcată de o bună doză de simbolism precreștin – de rănit s-a apropiat un individ mare, care l-a vindecat pe loc, doar punând mâna pe el, cerându-i doar drept răsplată ca, de atunci încolo, să îi dedice lui toate sufletele celor pe care îi va ucide în luptă. Misteriosul străin era cu siguranță Odin, zeul suprem al mitologiei nordice. Era un ritual comun printre vikingi ca, înainte de luptă, să îi promită lui Odin sufletele celor pe care îi vor ucide.Străinul i-a pus în ochi un praf misterios, care i-a pătat lui Siward ochii, astfel încît aceștia arătau în interior ca niște șerpi, de unde acesta a primit porecla de Ormr i Augga – Ochi-de-Șarpe, sau Șarpe-în-Ochi. Saga lui Ragnar scrie că Siward/Sigurd s-a născut cu acești ochi pătați, ca urmare a unei profeții făcute de mama sa.

 

La scurt timp, Thora a murit. Ragnar, profund afectat, s-a orientat înspre fapte războinice, pentru a-și îneca amarul. Face și o reformă militară, prin care fiecare cap de familie era obligat să îl dea pe oricare dintre copiii săi pentru serviciul militar, sau pe oricare sclav prea leneș sau prea de neîncredere. Pe lîngă aceasta, Ragnar a mai făcut și o reformă judiciară.

Un prim atac a fost dat împotriva Britaniei, unde Ragnar l-a ucis pe regele Hame, tatăl lui Aella. Apoi i-a ucis pe ducii scoților și picților, apoi pe cei din Insulele Hebride. În teritoriile acestea, Ragnar i-a pus conducători pe fiii săi Siward și Radbard, iar fiul Friedleif a primit în administrare Norvegia și Insulele Orkney.

Cu a treia soție, Swanloga, Ragnar i-a avut pe Ragnald, Hwitserk (”Cămașă Albă”) și Erik.

Între timp, rebelii danezi l-au adus din nou ca pretendent la tron pe Harald, doar pentru a fi din nou înfrînți de Ragnar, Harald exilându-se în Germania. Ca represalii, Ragnar i-a torturat pe prizonieri, pentru lipsă de loialitate, și ca exemplu pentru viitor. Totodată, a confiscat proprietățile rebelilor și le-a dat oamenilor lui.

Următorul atac a fost împotriva ”Saxoniei”, intrând cu navele pe Sena, împotriva lui Carol cel Mare, Ragnar ieșind victorios.

După victorie, a trebuit să se întoarcă rapid în Suedia, împotriva uzurpatorului Sorle.

Ragnar a ales duelul personal, pentru a evita un masacru pe cîmpul de bătălie. Sorle i-a trimis pe Starkad și pe cei șapte fii ai săi, împotriva lui Ragnar, care îi avea alături pe fiii săi Biorn, Fridleif și Ragbard. Bineînțeles, Ragnar și fiii săi au ieșit victorioși. Ragnar l-a executat apoi pe Sorle, punîndu-l rege în Suedia pe Biorn.

Saxo menționează o nouă cucerire amoroasă a vikingului, cu iz anecdotic – Ragnar s-a îmbrăcat în haine de femeie, pentru a ajunge în pat lângă fata unui nobil. Din aventura cu aceasta se va naște fiul Ubbe.

O nouă campanie are loc în Dardanele, unde Ragnar îl omoară pe regele Dia, care îi are aliați pe…sciți!! Saxo face aici aluzie la raidurile vikinge în Mediterană, prin Gibraltar, și la raidurile din Marea Neagră, unde vikingii ajungeau navigînd pe Vistula, Don, Bug și Volga, înspre Constantinopol. La Constantinopol, mercenarii vikingi erau organizați în Garda Varegă, care era permanent în preajma împăratului bizantin, în palat și în campanii. Mercenari vikingi au luptat și pentru Rusia Kieveană. De altfel, numele Rusia provine de la termenul Rus’, cuvânt slav care îi denumea pe vîslașii (rus= văslaș) scandinavi veniți de ”dincolo de mare”. Un simplu substantiv devenit etnonim…

 

Între timp, se revoltă permii, care fac vrăji ”pe cer” și trimit furtuni asupra flotei lui Ragnar, urmate de îngheț, apoi de o căldură toridă, fenomene care provoacă dizenterie în rîndul armatei, și pierderi de vieți. Originar, permii erau triburi finice, așezate la nord-est de Moscova actuală. Prin permi, Saxo înțelege probabil vreo populație rusă sau finică, de pe teritorul actual al Letoniei și/sau Estoniei.

 

Ragnar atacă prin Kurlandia, unde populația îl primește ca pe un mare cuceritor. De aici, îi atacă fulgerător pe permi, îi înfrânge și îl forțează pe regele lor să fugă în Finmark/Finlanda, la prințul Matul.

Finii atacă armata lui Ragnar cu arcași pe schiuri, aplicând o tactică de gherilă foarte eficientă – finii erau experți în atacuri și retrageri rapide (aceeași tactică aplicată de finlandezi în al doilea război mondial, împotriva armatei sovietice invadatoare), și provoacă pierderi importante armatei lui Ragnar. Saxo, complet devotat personajului său și danezilor, îi înfierează pe fini în textul său, numindu-i rasă neînarmată, nesimțită, rudimentară, săracă, amărâtă, mizerabilă, primitivă, obscură.

Ca să-i învingă, Ragnar a trebuit să recurgă la o ambuscadă în timpul nopții, și cu ajutorul unei trădări, se pare. Saxo nu descrie lupta, menționează doar că Ragnar reușește să-i înfrângă, îl omoară într-un final pe regele permilor, și îi spulberă pe fini. Victoria a fost scrisă pe o piatră, pentru ca toți cei ce vor trece prin acel loc să afle despre ea.

Între timp, Ubbe, la îndemnul bunicului său Esbern, ia tronul în Suedia, Ragnar fiind anunțat imediat de nobilii loiali lui. Esbern a încercat să-l atragă și pe Biorn, care însă refuză și chiar îi spânzură pe soli. Nobilii loiali lui Ragnar încep să-i omoare pe oamenii lui Esbern, care își adună în grabă armata.

Iwar, conducătorul Iutlandei, nu intervine, însă se autoexilează. Ragnar îl atacă și îl ucide pe Esbern, îi taie capul și îl pune pe prova navei sale. Ubbe se refugiază în Zealand, și atacă din nou trupele lui Ragnar. E învins și luat prizonier.

Ragnar întreprinde apoi o nouă campanie în Rusia, ca replică la un atac asupra Suediei, cînd fiul său Hwitserk a fost ucis. Îl pune rege în Suedia pe fiul său Erik.

Între timp, norvegienii și scoții își aleseseră alți regi în locul lui Fridleif, respectiv a lui Siward, care fuseseră în campanie cu el. Îl învinge pe uzurpatorul din Norvegia, și îl pune acolo pe Biorn.

Urmează o campanie devastatoare cu Biorn și Erik în insulele Orkneys. Debarcă apoi în Scoția, și după o luptă de trei zile îl învinge și îl omoară pe regele Murial. Dunwat și Radbard, fiii lui Ragnar, sunt uciși în luptă.

Ragnar se întoarce în Danemarca, unde soția sa Swanloga murise din cauza unei boli. Ragnar a jelit în singurătate, pînă la sosirea lui Iwar, alungat de ”gali” de pe tronul Northumbriei, de un oarecare Ella, fiul lui Hame. Ragnar a luat flota și a navigat pînă la York. Din nou, după o bătălie de trei zile, Ragnar a ieșit victorios, iar Ella a fost nevoit să fugă.

După un an de ședere în Northumbria, Ragnar atacă Irlanda, îl omoară pe regele Melbrik, asediază Dublin, un oraș plin de comori, dacă e să-l credem pe Saxo,  și cucerește orașul. Stă și aici un an.

Urmează atacuri în Mediterana, unde are parte doar de victorii în toate țările atacate.

Între timp, revine Harald în Danemarca, astfel că Ragnar este nevoit să revină și el în peninsulă, cu întreaga sa flotă. Harald și-a dat seama că nu poate câștiga, așa că i-a cerut ajutor regelui Ludovic (Ludovic cel Pios, fiu al lui Carol cel Mare, sau Ludovic ”Germanul”, fiul lui Ludovic cel Pios), care era la Mainz. Ludovic îl obligă să se creștineze, apoi îi dă trupele necesare. Harald construiește o biserică în Schleswig, distruge temple și altare, scoate în afara legii păgânismul, îi alungă pe preoții păgâni, și se dovedește foarte zelos și atașat religiei creștine. Ragnar ajunge în zonă, restaurează păgânismul și îl înfrânge din nou pe Harald, care e din nou nevoit să fugă.

Între timp, Ella merge în Irlanda și îi omoară sau îi pedepsește pe cei loiali lui Ragnar. Ragnar reacționează prompt, îl atacă pe Ella, dar este prins și aruncat în temniță, Saxo punînd acest deznodământ pe seama pedepsei divine, pentru faptele anti-creștine ale lui Ragnar. Saga lui Ragnar scrie că Ragnar a fost capturat de Aella chiar la primul său raid în Anglia. În luptă, Ragnar și-a pierdut toți războinicii, el neputînd fi rănit, fiindcă purta o cămașă magică, cusută de Aslaug. Aella nu știa dacă cel capturat este chiar Ragnar, acesta tăcând mâlc. Aruncat în groapa cu șerpi, Ragnar nu a fost nici de această dată atins de aceștia, astfel că oamenii lui Aella l-au dezbrăcat complet. Mușcat și muribund, Ragnar a dezvăluit cine este și a amenințat cu răzbunarea fiilor lui.

 

Opinia lui Saxo despre Ragnar se schimbă brusc aici – descrie cu vizibilă mulțumire creștină cum șerpii îi mănîncă organele lui Ragnar. Acesta, în timpul supliciului, își rememorează viața și faptele de arme cu voce tare – aluzie la Oda funerară a lui Ragnar, poem scris însă doar prin secolul 11 sau 12.

 

Ella și-a amintit că Ragnar are cîțiva fii în viață și a vrut să-l scoată dintre șerpi, pentru a nu-și atrage mânia acestora, prea tîrziu însă.

La auzul veștii, Iwar a rămas calm, Siward și-a împlîntat lancea în picior, iar Biorn, care juca zaruri, le-a strîns atît de puternic în mînă, încît i-a crăpat pielea pînă la sînge – reacția fiilor lui Ragnar este preluată aproape identic cu descrierea din Saga lui Ragnar. Reacția a fost atent observată de oamenii lui Aella, care au fost trimiși tocmai pentru a-i anunța pe frați de moartea tatălui lor. Pentru Aella a fost clar că trebuie să se aștepe în curând la o invazie vikingă.

 

Surorile lui Ragnar au cusut cu mîinile lor steagul avînd ca emblemă corbul, steag cu caracteristici magice, care să-i însoțească pe fiii lui Ragnar în luptă și să le asigure victoria – din nou, Saxo gafează – steagul de luptă al lui Ragnar, având cioara sau corbul ca emblemă, este menționat de celalate surse ca fiind în posesia lui Ragnar, după cum era și normal.

Iwar a atacat primul – și-a dat seama însă la timp că flota nu-i e foarte puternică, așa că a recurs la un vicleșug – i-a cerut lui Ella o bucată de pământ cât poate fi delimitată cu o piele de cal. Ella a acceptat bucuros. Iwar a tăiat pielea în fâșii foarte subțiri, a unit capetele și a delimitat astfel o bucată destul de mare de teren, unde a construit apoi o fortificație (orașul York, fondat de vikingi sub numele Jorvik), în care a adunat provizii. Când totul a fost pregătit, Siward și Biorn au venit cu o flotă de 400 de nave și i-au declarat război lui Ella.

După cum era de așteptat, frații l-au capturat pe rege și i-au tăiat pe spate vulturul, au sărat rana, Ella murind în chinuri. Biorn și Siward s-au întors apoi în regatele lor.

Vulturul ”desenat” pe spate se obținea prin tăierea coastelor de lîngă coloană, și îndoirea lor în exterior, astfel încît să semene cu niște aripi deschise. Plămînii erau scoși prin această tăietură. Pentru a se urgenta moartea, se presăra sare pe rană.

După un scurt război civil, Siward i-a urmat lui Ragnar la tron.

 

Adevăr istoric și cinematografie

Astfel se derulează povestea marelui erou Ragnar, în legendele și scrierile istorice. Este greu să facem diferența dintre ce este mitologie și ce e istorie, și să-l ”extragem” pe personajul istoric Ragnar din hățișul atâtor informații.

Serialul Vikings preia o bună parte din informațiile lui Saxo și ale legendelor vikinge, scenariul adăugând o serie de elemente care nu se regăsesc în scrieri. Astfel, după cum este și normal, o mare parte dintre personajele serialului nu se regăsesc nicăieri în scrieri. De asemenea, folosindu-se de ”licenta poetica” de rigoare, scenariștii au ignorat sau schimbat cu bună știință anumite informații. Un bun exemplu este personajul Rollo – varianta latină a numelui nordic Hrolfr, echivalentul lui Rudolf sau Rolf – , în serial fratele lui Ragnar, în realitate un comandant viking fără vreun grad de rudenie cu Ragnar, dar parțial contemporan cu acesta, creștinat și stabilit în Normandia, strămoș direct al celebrului William Cuceritorul. Ar fi multe detalii din serial, în neconcordanță cu realitatea istorică, dar care nu merită discutate, fiindcă materialul de față nu și-a propus expres acest lucru, și fiindcă vorbim despre un serial artistic cu iz istoric, și nu despre un documentar. Aspectele de viață civilă, militară, religioasă a vikingilor și a locuitorilor din Anglia sunt bine redate în serial, dovedind o bună cercetare în domeniu a celor implicați. Coloana sonoră este și ea excelent aleasă.

TOTUȘI, una dintre marile inadvertențe, frapantă și complet nelalocul ei, asupra căreia trebuie atrasă atenția, este îmbrăcămintea vikingilor din serial. Dacă în ce privește femeile, costumele sunt, în mare, corecte dpdv istoric, îmbrăcămintea bărbaților este un dezastru. Probabil realizatorii serialului au avut la îndemână o recuzită pe care au considerat-o suficientă, și nu s-au obosit să caute informații despre hainele vikinge, informații dintre care ar fi găsit din abundență în literatura de specialitate și de popularizare. Probabil pentru a fi mai ”trendy”, realizatorii au optat pentru pantaloni de piele și ”cămăși” din același material (sau, cel puțin, așa pare), de culoare închisă.

Vikingii, probabil de necrezut pentru mulți, purtau pantaloni largi, colorați, strânși la gleznă, încălțăminte joasă din piele, și tunici lungi până la genunchi, colorate, cu mâneci lungi, legate la brâu cu o centură de piele de care era agățată spada, toporul, alte obiecte. Unii vikingi, mai avuți, purtau în luptă cămăși de zale. Mulți războinici purtau coifuri simple, metalice, cu o apărătoare nazală, multe dintre ele fără apărători laterale pentru față. COIFURILE NU AVEAU COARNE !!! ”Coarnele vikinge” apar doar în legătură cu zeități din panteonul nordic, și au intrat în ”folclorul” istoric ca urmare a istoriei romantismului de secol 19 și a benzilor desenate.

De asemenea, cronologic vorbind, serialul începe la 793, atacul asupra mănăstirii de la Lindisfarne, și ar trebui să meargă pînă prin anul 860, când se crede că Ragnar a fost executat de Ella. O viață mult prea lungă, chiar dacă aparține unui mare erou…

Lăsînd totuși aceste inadvertențe la o parte, serialul tocmai a încheiat a treia serie, destul de interesantă, axată pe raidul lui Ragnar asupra Parisului și jefuirea acestui oraș. Să vedem ce va aduce seria a patra…

 

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

Veteres Milites

Reconstituire Istorică

Hide&Seek

the good things in life

Arheologie Tv

Istoria programelor radio-tv din România. Şi alte delicatese culturale. Dacă doriți să revedeți...

Johnny Shumate

Illustration

Ovidiupecican's Blog

imago mundi & speculum historiale

Tartor Ocular

...citește și dă mai departe...

Tipărituri vechi

românești sau despre români

Vinul din Cluj

Cuvinte despre vinuri incercate, degustari si evenimente, calatorii si retete

Velico Dacus

...citește și dă mai departe...

Romania lu' Omarlupino

despre Romania lu' Omarlupino

Cosmin Giurgiu

Photography by Phantom

%d bloggers like this: