Despre monumentul de la Zeicani

Când călătorești prin țară, ai ocazia să auzi în tot felul de locuri ciudate, tot felul de povești interesante, de la oameni care simt nevoia să depene amintiri sau pur și simplu să schimbe o vorbă cu cineva. Sau, pur și simplu, însetat, te bagi într-un birt de țară, care funcționează într-un fost aprozar/cooperativă de stat rurală, îți iei o bere și ciulești urechea (de fapt, nu ai cum să nu-i auzi, fiindcă vorbesc al dracului de tare după niște tării) la niște moși care își sorb tacticos alcoalele și se ceartă la modul amical și atotcunoscător de la politică, istorie, medicamente, fotbal.

Și. când tocmai te gândești că putea să te apuce setea într-un alt sat, unde să stai liniștit să-ți auzi gândurile, auzi povestea unuia dintre cele mai celebre monumente ridicate vreodată în România, de care tocmai și-a amintit tot feisbucu’, și a cărui dispariție este învăluită în mister –

Monumentul lui Iancu de Hunedoara de la Zeicani, mai bine zis, din păcate, fostul monument, fiindcă nu mai e acolo de mult. Monumentul se afla între Zeicani-sat și Zeicani-vamă, pe stânga drumului Hațeg-Caransebeș, încă din 1896, când, la sărbătorirea unui mileniu de la descălecatul în Câmpia Panonică, ungurii i-au ridicat un falnic monument, în formă de buzdugan, unuia dintre cei mai mari comandanți de oști ai Ungariei și ai întregului Ev Mediu european, Iancu de Hunedoara, guvernator de origine română al Regatului Ungar.

Monumentul – din fontă, având circa doi metri înălțime și peste o tonă – a fost ridicat în memoria unei strălucite victorii ale lui Iancu, petrecută în zonă, la 6 septembrie 1442, când, cu o armată de doar 12-15.000 soldați, a spulberat armata otomană a lui Șehabeddin, mult mai numeroasă, unele surse dând chiar cifra de 80.000 luptători.

Astfel spunea și placa așezată pe monument –

„Hunyadi János tizenötezer vitézével, az 1442-iki szeptember 6-án e szorosban verte szét Sehabeddin beglerbégnek Erdélybe nyomuló nyolcvanezer főnyi hadseregét. A dicső fegyvertény örök emlékéül állíttatá ez oszlopot Hunyadvármegye közönsége a honfoglalás ezredik évében.”

În traducere:

„Iancu de Hunedoara, cu cei 15 000 de viteji ai săi, în acest defileu a zdrobit la 6 septembrie 1442 armata invadatoare a beglerbegului Șehabeddin. Acest monument a fost ridicat de locuitorii comitatului Hunedoara pentru a comemora această victorie strălucită, cu ocazia împlinirii a o mie de ani de la Descălecat.”

 La inaugurare…

42506f6f0747735d2062ca79f697172b_1

Probabil nu mai trebuie amintit că de numele lui Iancu se leagă și alte victorii strălucite împotriva otomanilor (și nu numai), ultima sa mare victorie, cea de la Belgrad din 1456, salvând Europa de o invazie de proporții, sau măcar întârziind asaltul otoman asupra Creștinătății până în 1526.

Revenind la monument și la trista lui poveste, aflată de la niște cetățeni români revoltați de cele întâmplate (”cearta” se dădea asupra unor detalii care nu au neapărată legătură cu povestea de față), hotărârea de a se distruge monumentul a fost luată în 1990, la o mare adunare PUNR, în frunte cu Funar, Surdu, alți lideri marcanți, în amfiteatrul de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa.

Prima dată a dispărut buzduganul, în primăvara anului 1991. Nimeni nu știa unde este, era complet pierdut. Mare minune, buzduganul era găsit în toamna aceluiași an, pe fundul lacului Ostrov, când acesta a fost golit (laolaltă cu o mașină ??!! și diverse alte lucruri). A fost adus imediat în curtea din spatele muzeului din Sarmizegetusa, unde a rămas aruncat și complet uitat de autorități și de toată lumea până în 1992 când, într-o noapte, a dispărut din nou. De data asta pe veci.

1236336_1411551812392899_441080198_n

Zvonurile spun că unii care nu puteau să doarmă în acea noapte fatidică au văzut o gașcă de 20-25 de persoane, foarte bine organizați, plus câțiva dintre ei înarmați, care au demontat câteva plăci din gardul muzeului și au tras piesa afară cu troliul. A fost încărcată într-un camion/pe o platformă și dusă în Valea Jiului, în patria mineritului huilei, unde a fost distrus – topit probabil. Din alte zvonuri, venite pe filiera unor fii ai zonei care lucrau în Valea Jiului, se zice că cei ce au luat monumentul erau la rândul lor mineri, și primiseră ordine clare de undeva de sus.

Nimeni nu a mișcat un deget, nimeni nu s-a interesat de soarta monumentului marelui erou româno-maghiaro-european.

1238768_1411227222425358_185754286_n

După doi ani a fost distrus și restul monumentului, inclusiv placa de bronz a dispărut, ciudat că nu a fost luată tocmai prima…

Azi, pe locul falnicului buzdugan de odinioară, se văd doar niște bucăți sparte de beton, printre gunoaie și rahați (locul e folosit drept budă publică) acolo unde ar fi trebuit să fie loc de pelerinaj…

I-am lăsat pe bătrânei să-și continue poveștile triste, despre o țară distrusă, în care altădată toți aveau ce le trebuia, și monumentul lui Iancu era acolo unde îi era locul, nejefuit de cei care sunt nimic pe lângă memoria lui…

Sic transit gloria mundi…

 

P.S. Un alt monument, identic, a fost amplasat tot în 1896, la Vulcan, în onoarea nobilului Kendeffy (din familia românească maghiarizată Cândea), care a câștigat în 1445 o luptă împotriva turcilor în locul respectiv, bătălie în care a fost ucis. Dărâmat în 1918, fiindcă avea inscripție în maghiară, a fost reinstalat în 1937. A dispărut fără urmă în 1987, când s-a lucrat la lărgirea drumului…

1017587_597413140309626_1742694831_n

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

Veteres Milites

Reconstituire Istorică

Hide&Seek

the good things in life

Arheologie Tv

Istoria programelor radio-tv din România. Şi alte delicatese culturale. Dacă doriți să revedeți...

Johnny Shumate

Illustration

Ovidiupecican's Blog

imago mundi & speculum historiale

Tartor Ocular

...citește și dă mai departe...

Tipărituri vechi

românești sau despre români

Vinul din Cluj

Cuvinte despre vinuri incercate, degustari si evenimente, calatorii si retete

Velico Dacus

...citește și dă mai departe...

Romania lu' Omarlupino

despre Romania lu' Omarlupino

Cosmin Giurgiu

Photography by Phantom

%d bloggers like this: