…tanti Aglae și puparea de moaște…

Jurnalul lui tanti Aglae


Duminică, 4 octombrie. Azi prăjeam pește, cu ușa deschisă la apartament, ca să nu-mi afum carpetele cu Răpirea din Serai, și trăgeam cu urechea la știri. Cînd colo, ce aud? Marțea viitoare se aduc moaștele sfintei…aaa… n-am înțeles ce sfîntă, dar ideea e că se aduc niște moaște la catedrala de pe deal. Doamne, îți mulțumesc! Or să ne dea sarmale gratis! Trebuie să mă duc!

Luni, 5 octombrie. Azi am început un program de tonifiere și fortifiere în vederea pelerinajului meu de marți la sarmale, pardon, la moaște. Trebuie să fiu în cea mai bună formă, ca să am putere să-i înghiontesc și să-i împing pe ceilalți credincioși care ar putea să-mi stea în cale. Așa că m-am înscris la sală, la un program de cardio combinat cu tae bo. Instructorul a cam strîmbat din nas cînd i-am zis că am 68 de ani, dar cînd i-am ars o palmă prietenească peste spinare, a înțeles că pot face față cu brio antrenamentelor.

Marți, 6 octombrie. Azi mi-am cumpărat niște vitamine, un tub de unguent anti-artrită și niște ciorapi medicinali negri, decenți. De asemenea, de la magazinul sălii de fitness mi-am luat niște batoane proteice și un borcan imens cu praf de proteine. Mai sunt mai puțin de 5 zile pînă la marele eveniment, și mi-am propus să beau shake-uri de proteine ca să-mi întăresc musculatura. Se anunță aglomerație mare!

Miercuri, 7 octombrie. Cînd am ieșit de la sala de fitness, am văzut pe un stîlp un anunț pentru cursuri de actorie. Mi-am dat seama că pelerinajul meu va fi televizat și că trebuie să dau bine pe sticlă, așa că am sunat și m-am programat la o ședință. A fost extraordinar! Am învățat cum să răcnesc convingător “Mi-e rău! Oameni buni, nu mai împingeți!”, cum să-mi dau ochii peste cap artistic, cum să leșin și să cad elegant fără să mă lovesc și cum să dau interviuri la teve cand or să mă întrebe ăia de ce mi s-a făcut rău. Mi-am pregătit și discursul. “Nu mai există frică de Dumnezeu! Oamenii sunt răi și m-au împins pînă am rămas fără aer!” + păr răvășit și lacrimi în ochi. O să iasă minunat!

Joi, 8 octombrie. Oare cu ce ar trebui să mă îmbrac? Ultimele haine anti-sfîșiere mi-au fost distruse la inaugurarea bisericii din cartier. Moșul ăla nenoro…, pardon, Doamne, știu că nu e frumos să vorbesc urît, dar moșul ăla cred că știa karate, altfel nu înțeleg cum de m-am trezit în patru labe chiar înainte să ajung la cazanul cu fasole, cu baticul peste ochi. A ierta e creștinește, dar eu n-am să-l iert niciodată!

Vineri, 9 octombrie. Cred că o să-mi cumpăr o pereche de pantofi de-ăștia, Naic, parcă așa l-am auzit pe fi-miu zicînd. Sau mai bine îi împrumut pe ai lui, n-o să-și dea seama că îi lipsesc cîteva ore. Da, așa o să fac. Tot el parcă zicea și “Doar fă-o”, așa că, de ce nu, mai ales dacă e în numele Domnului. Ciudat, de cînd beau shake-urile alea de proteine mi s-au umflat mușchii și sînt excitată tot timpul. Ptiu, necuratule, fugi de lîngă mine, eu mă pregătesc pentru un eveniment pios, da?

Sîmbătă, 10 octombrie. Azi am avut ultimul antrenament. L-am bătut pe instructor de i-a sunat apa-n cap, în timp ce strigam “Oameni buni, nu mai împingeți !!!”. La final, l-am convins pe altul să-mi arate o mișcare de placare a adversarului ca la rugby. Acum sînt, în sfîrșit, pregătită pentru ziua cea mare! Mai am nevoie doar să-mi fac rost de un scăunel.

Duminică, 11 octombrie. Azi a fost o zi măreață! M-am trezit de la ora 3 dimineața, m-am încălțat cu adidașii lui fi-miu, mi-am luat scăunelul și m-am postat la coadă la moaște. Se știe că o coadă este cea mai bună rețea de socializare și nu pierd niciodată ocazia să mă așez la una sau chiar să formez eu una. Mda, din păcate, au fost cîțiva concurenți care au venit înaintea mea. Data viitoare o să mă trezesc la 2 și o să fiu prima, ca atunci la coadă la bilete la revelionul lui Vanghelie. Vai, ce amintiri frumoase! Am făcut și lista! Mi-aduc aminte că i-am dat și un upercut unei muieri cu tupeu, care a vrut să se bage în fața mea. Cică era în cîrje, dar am văzut eu cum le-a aruncat după ce a luat biletele și s-a dus în grabă la o coadă la medicamente unde venea televiziunea și trebuia să leșine cineva.
Dar să nu divagăm. Am stat 7 ore la coadă, mișcîndu-mi scăunelul pe măsură ce lumea înainta. A fost și o slujbă, dar n-am auzit nimic pentru că eram prea departe, tanti Lenuța povestea cîți mici a băgat în ea la un eveniment electoral din parcul Izvor, iar o țigancă vindea flori și semințe în gura mare. Însă importantă e credința interioară, nu? Pe la 12, cînd coada a ajuns în curtea catedralei, lucrurile au scăpat ușor de sub control. Lumea a început să freamăte. Cineva mi-a dat un șut la scăunel și m-am trezit bîjbîind pe jos după ochelari. I-am găsit și apoi i-am aplicat nesimțitului o lovitură fulger învățată la tae bo. Individul a început să urle “Oameni buni, nu mai împingeți!” Asta m-a enervat groaznic. Păi era replica mea! I-am dat un cot în gură și l-am redus la pioșenie și respect, apoi am profitat de uluirea lui și m-am băgat în față. Am apucat să pup ceva, nu mai țin minte dacă erau moaștele sau poșeta unei cucoane care mă călca peste Naic cu tocurile cui, dar ideea e că apoi m-am trezit la o altă coadă, cea pentru sarmale cu mămăliguță.
Aici s-a văzut cît de mult a contat investiția mea în fitness, actorie, medicamente și batoane proteice. Practic, devenisem imună la durere și nu mai țineam cont de îmbrînceli și ghionturi. Pe la mijlocul cozii, am tras aer în piept și mi-am ținut respirația pînă m-am învinețit, apoi m-am întins pe jos strigînd cît mă țineau puterile “Leșin! Leșin!”. Am fost scoasă imediat afară din coadă, o asistentă drăguță mi-a dat apă și un aspacardin, iar o altă doamnă binevoitoare mi-a adus și o porție dublă de sarmale pe care le-am mîncat lejer, în cortul de prim ajutor, nu ca fraierii care se călcau în picioare la coadă. Ei, cam asta e. Abia aștept să se mai organizeze vreo pupare de moaște, ceva. Și fi-miu nu s-a prins că i-am împrumutat Naichii. Vedeți ce-nseamnă să fii un om credincios!!!

 

Advertisements

2 responses to “…tanti Aglae și puparea de moaște…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

Veteres Milites

Reconstituire Istorică

Hide&Seek

the good things in life

Arheologie Radio-Tv

Istoria programelor radio-tv din România. Şi alte delicatese culturale. Dacă doriți să revedeți...

Johnny Shumate

Illustration

Ovidiupecican's Blog

imago mundi & speculum historiale

Tartor Ocular

...citește și dă mai departe...

Tipărituri vechi

românești sau despre români

Vinul din Cluj

Cuvinte despre vinuri incercate, degustari si evenimente, calatorii si retete

Velico Dacus

...citește și dă mai departe...

Romania lu' Omarlupino

despre Romania lu' Omarlupino

Cosmin Giurgiu

Photography by Phantom

%d bloggers like this: