Despre scuze…

Este foarte interesant cît de mult valorează în societatea de azi scuzele. Preferabil, spuse la timp şi într-un mod convingător. Preferabil, zise doar cînd ai greşit şi chiar vrei să remediezi vreo trăznaie. Altfel, se poate ajunge la chestii urite.

Bărbatul, în general, genetic vorbind, posedă o anumită calitate, aceea de a-şi recunoaşte o greşeală şi a-şi cere scuze, de obicei în timp util, scuze acceptate în cele mai multe cazuri în mod automat de către alt bărbat, înţelegere parafată printr-o strîngere de mînă şi o bere-două.

Uimitor e că bărbatul trebuie să-şi ceară scuze în faţa femeii pentru orice chestie făcută, gîndită, reuşită, ratată, nefăcută, negîndită, etc, chiar dacă nu are nici cea mai mică vină şi de fapt nici nu ştie ce s-a întîmplat independent de voinţa sa, şi cu urmări care nu sînt nici prea grave, nici îndelungate.

Dacă femeia îi spune să-şi ceară scuze, el trebuie să se conformeze, şi ştie el pentru ce, nu mai are rost să mai aibă şi neobrăzarea de a mai întreba.

Scuzele nu sînt de ajuns însă. Ele trebuie dublate, pentru a fi viabile şi oarecum durabile, de buchete de flori, scumpe, bomboane, ieşiri în oraş, diverse cadouri, atenţii, zîmbete, masaje, sex.

Dacă, după toate acestea, cercul ei de prietene hotărăşte că el s-a comportat adecvat şi consideră că e spăsit, poate să dea dezlegarea şi el e iertat într-un final, prezumţia eternă de vinovăţie continuînd să planeze asupra lui, permanent.

Femeia, în schimb, nu are acest mecanism de auto-sesizare în legătură cu cererea de scuze pentru vreo greşeală, tîmpenie, nesimţire, mîrlănie, prostie, etc. Orice face ea e perfect şi fără de prihană. Dacă cuiva nu-i convine ceva, să meargă în mă-sa. Punct. Nici expunerea pe larg a motivelor cererii unor scuze nu va face o femeie să facă aşa ceva, Doamne feri să-şi recunoască vreo vină. Tot tu, ca bărbat, eşti de vină că nu înţelegi înalta ei menire în lume, modul în care ea excelează în perfecţiune, motivele ei care sînt inatacabile, şi mai trebuie să-ţi şi ceri scuze pentru asta. Eşti un idiot că nu înţelegi nimic, şi eşti şi ultimul porc nesimţit dacă îi ceri să-şi ceară scuze.

Azi mi s-a întîmplat cea mai bulversantă chestie: o prietenă mi-a cerut scuze pentru o chestie care pe mine nu mă afecta atît de tare. Şi a fost chiar convingătoare. Mă rog, motivaţia era că vin Paştele şi să nu intrăm supăraţi în sărbători (io chiar uitasem despre ce e vorba şi mi-era oricum indiferent) şi mi-a cerut în contrapartidă să meditez la faptul dacă nu cumva ar trebui să am oarecare bunăvoinţă să mă gîndesc, atunci cînd voi avea vreme, să îmi cer şi eu scuze faţă de ea pentru o altă chestie, care în ochii ei ar fi de scuzat, şi în mintea mea am şi uitat, din nou, despre ce e vorba.

Acuma, se ridică neşte cestiuni în legătură cu întîmplarea:

1. Spiritul sărbătorilor chiar funcţionează.

2. Femeile îşi cer scuze doar pentru chestii fără nici o importanţă.

3. Respectiva s-o fi molipsit de la vreun bărbat, pe oarece căi.

4. Tre să-i dau o bere-două.

5. Mă ramolesc şi devin al dracu de uituc.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

Veteres Milites

Reconstituire Istorică

Hide&Seek

the good things in life

Arheologie Tv

Istoria programelor radio-tv din România. Şi alte delicatese culturale. Dacă doriți să revedeți...

Johnny Shumate

Illustration

Ovidiupecican's Blog

imago mundi & speculum historiale

Tartor Ocular

...citește și dă mai departe...

Tipărituri vechi

românești sau despre români

Vinul din Cluj

Cuvinte despre vinuri incercate, degustari si evenimente, calatorii si retete

Velico Dacus

...citește și dă mai departe...

Romania lu' Omarlupino

despre Romania lu' Omarlupino

Cosmin Giurgiu

Photography by Phantom

%d bloggers like this: