Despre autonomie in Romania

Mă tot uit la udemerei, secui şi alţi minoritari, care nu sînt în stare să ceară altceva decît autonomie, independenţă, ministere, păduri, Ungaria Mare, şi alte utopii (din grecescul eutopos, care înseamnă „loc frumos”). Măcar de ar cere ceva palpabil, care chiar le-ar folosi la ceva.

O scurtă citire a DOUĂ paragrafe din Constituţia României ar rezolva problema, şi chiar dacă unii tot ar mai cere tot felu de chestii, măcar s-ar mai calma românii care se isterizează că „vin ungurii şi ne iau Ardealu’ ”. O să ia pe dracu’. Ungaria are datoria morală de a sprijini la modul declarativ astfel de iniţiative, dar nu are nici puterea legală sau militară de a interveni în mod efectiv în sprijinul comunităţilor din afara graniţelor. Budapesta ţine minte anii 1919 şi 1945, care, tehnic vorbind, nu se pot repeta. Amintirea însă rămîne.

Se vorbeşte mult şi despre autonomia Transilvaniei. Aş vrea să văd autonomie reală în România, într-o Românie din nou monarhică, în care statele/provinciile/uatevărele să fie retrasate pe vechile graniţe ale provinciilor istorice, Ardeal, Maramureş, Crişana, Banat, Bucovina de Sud, Moldova, Muntenia, Oltenia, Dobrogea, eventual cu capitala la Braşov, că e în centrul ţării. Sau să rămînă la Bucureşti, că stă bine acolo şi e departe de noi. Vreau provincii care să-şi aleagă singure conducătorii, nu să fim comandaţi toţi de nişte funcţionari cretini din ministerele dîmboviţene, rupţi de realitate şi angajaţi pe viaţă, care nici nu ştiu, nici nu vor, şi nici nu pot să ne îmbunătăţească existenţa. Să plătim o cotă parte din venituri capitalei, care să se ocupe de chestiuni generale gen apărare, politică externă, etc, şi noi să ne vedem de treaba noastră şi să încercăm să evoluăm. O astfel de autonomie efectivă, pe baze istorice reale, ar contribui la o coeziune socială sporită pe plan regional, la un spirit local pus în slujba comunităţii, la o competiţie benefică între regiuni/provincii/cums-orfinumind. Poate chiar la un respect mai mare faţă de autorităţile centrale, şi la o adeziune mărită faţă de statul federal şi de ideea de ţară. Mai pe scurt, exemplul Germaniei aplicat în spaţiul mioritic.

Din păcate, rahaţii comunişti care au pus mîna pe ţara asta după 90 au avut grijă să limiteze eventualele schimbări care ar fi putut veni ulterior. Într-un fel, aceste limitări la modificare ţin de stabilitatea statului în sens de instituţie şi teritoriu, dar ne limitează şi nouă posibilităţile de un trai mai bun.

Constituţional, avem următoarea situaţie:

Titlul I, articolul 1, paragraful 1 – România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil. Clar pentru toată lumea ?(adică nu se poate autonomie, în mama mă-sii)

 

Titlul VII (revizuirea constitutiei), articolul 152 (limitele revizuirii), paragraful 1 – Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justitiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii.

Clar şi ăsta ? Deci, caracterul naţional, unitar şi indivizibil nu poate fi schimbat, decît, ca şi în cazul monarhiei, cineva dă o lovitură de stat, schimbă constituţia şi introduce faza cu autonomia în noua constituţie. La fel şi prevederea cu limba oficială, pe care ar putea să o înveţe mai bine şi minoritarii, numa’ că statul român nu are coaie ca să impună aşa ceva.

Altfel, NU ! Poa’ să ceară şi Dumnezeu autonomie pentru secui, sau pentru alte teritorii din cadrul României, dpdv legal, NU SE POATE !(din păcate)

Clar pentru toată lumea ? Ertesz, ember? Nu tre să beszelsz romanul nagyon jo ca să pricepi trei rînduri, barat. Conducerea ţării nu poate acorda nici un fel de autonomie vreunui teritoriu, fiindcă e interzis de Constituţie (şi guvernul român nu-i tîmpit să dea aşa ceva), şi nici nu poate fi obţinută pe cale de referendum, fiindcă, tot Constituţia zice, NU se poate organiza referendum pentru asta. Na jol van ? No fain, dară…

Îmi vine în minte bancul ăla cu secuiul care îşi face o labă în faţa proaspetei sale neveste românce, ca să-i arate că e autonom şi independent. Sau povestea mult mai adevărată şi dureros de reală (eufemistic vorbind), că şi un laptop sau un telefon mobil au mai multă autonomie decît un secui.

Cum naiba poţi să ai încredere în nişte indivizi care răcnesc că vor autonomie, în timp ce flutură steagul Ungariei? Ei, ce autonomuie le-ar da Ungaria, dacă ar avea ocazia…

Iar faza cu luatul armelor în mînă şi lupta haiducească pentru autonomie sau chiar independenţă faţă de Bucureşti e chiar de domeniul fantasticului: „răsculaţii” să se gîndească cu mintea aia puţină de o au, că armata română e formată în bună parte din olteni comandaţi de moldoveni, care nu vor sta pe gînduri să-i tragă un glonţ în cap unui amărît care nici nu le poate explica într-o limbă de circulaţie naţională ce naiba face cu o armă în mînă. Un transilvănean probabil s-ar gîndi de două ori, dar nu cred că într-o astfel de situaţie ar mai exista transilvăneni moderaţi, care să stea să privească paşnici cum ţara lor e transformată iar în teatru de război, din cauza unor tembeli. Nu de alta, dar istoria a arătat clar că atunci cînd s-a aprins căcatu’ în român, penele de cocoş ale honvezilor au cam năpîrlit instant.

Ungaria Mare, autonomia secuilor, la fel ca şi mult dorita autonomie a Transilvaniei, au murit o dată cu Trianonul. Obişnuiţi-vă cu ideea. Sau hai să schimbăm Constituţia (lovitură de stat etc), să introducem autonomiile regionale/provinciale etc. Oricum, autonomie etnică nu va fi dată în România, decît atunci când o vor conduce alţii. Cererile astea urlate cu mare patos au devenit de mult redundante şi enervante.

Mno deci, să recapitulăm:

  1. Degeaba cer unii şi alţii autonomii, că nu se poate, nicicum.
  2. Români, calmaţi-vă, nu vine Ungaria să ia Ardealul, şi nu vin iară secuii pe cai să vă dea foc la sate şi să vă înalţe în furci.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

Veteres Milites

Reconstituire Istorică

Hide&Seek

the good things in life

Arheologie Tv

Istoria programelor radio-tv din România. Şi alte delicatese culturale. Dacă doriți să revedeți...

Johnny Shumate

Illustration

Ovidiupecican's Blog

imago mundi & speculum historiale

Tartor Ocular

...citește și dă mai departe...

Tipărituri vechi

românești sau despre români

Vinul din Cluj

Cuvinte despre vinuri incercate, degustari si evenimente, calatorii si retete

Velico Dacus

...citește și dă mai departe...

Romania lu' Omarlupino

despre Romania lu' Omarlupino

Cosmin Giurgiu

Photography by Phantom

%d bloggers like this: