…epopeea plicului…

Acu cîteva zile am avut de trimis un plic în Germania. Fiindcă avea o dată limită pînă la care trebuie să ajungă, am căutat, normal, variantele cele mai rapide.

Cea mai la îndemînă era o filială Poşta Română, din comuna (cu oficialul nume pompos de oraş) unde locuiesc. Mi s-a răspuns însă că plicul costă foarte mult şi oricum nu va ajunge foarte repede şi mai repede trag o fugă pînă la oraş (ăla adevărat, mai mare, cu blocuri şi Kaufland şi bulevarde şi mall) şi îl trimit de acolo. „Colegele” de la poşta din municipiul reşedinţă de judeţ îmi vor spune exact şi tarifele, care trec de 100 de lei, asta e sigur.

Şi mai bine ar fi dacă aş ajunge la Cluj, (la 2-3 ore distanţă), de unde plicul meu format A4 va porni neîntîrziat.

Ajung la Cluj, că tocmai aveam treabă pe zonă, şi mă îndrept în pas vioi spre „Poşta Mare” de vizavi de Central. Aici mi se explică tarifele: 112 ron o variantă, şi 136 ron cealaltă variantă, cu ajungere în 3-5 zile lucrătoare, oricum, în intervalul de timp solicitat de mine. La o variantă, nu mai ştiu care, trebuia obligatoriu scris pe plic şi numărul de telefon de la destinatar, pe care pur şi simplu nu îl aveam.

Hmmm…zic, hai să încerc şi la firmele astea de curierat. Sun pe rînd, mă interesez, şi îl puteau duce, cam în trei zile, pentru suma de 250 de lei ! De banii ăia, duceam eu plicul personal pînă în Germania…Nu era nici caz de viaţă şi de moarte, şi nici nu mă dau banii afară din casă în vremurile astea…Nu mai apuc să pun plicul la poştă în Cluj, mi-am continuat drumul, aveam de ajuns în altă parte.

Ajung din nou la o poştă română, în altă localitate a patriei, oraş şi ăsta. Asta după ce încercasem la o firmă locală de curierat, care nu a reuşit să mă elucideze asupra preţului ducerii unui plic A4 pînă la destinaţie. Aici sînt întrebat ce „documente” conţine plicul – păi, cîteva foi A4, cu un cv, o listă de publicaţii, o propunere de  proiect de cercetare. Serios, nu sînt documente, sau valori, sau chestii legalizate, sau acte originale, încerc să îmblînzesc privirea suspicioasă. Sînt trimis la „Poşta Mare”, unde există serviciul expedieri externe, sau cum s-o fi numind. Oricum, acolo mi se va cere să deschid plicul, şi mi se va da ulterior altul, astfel încît să mi se verifice hîrtiile din interior, că trimite lumea tot felul de trăznăi pe poştă, în plicurile astea. Nu ştiu ce trăznăi interzise aş putea trimite într-un plic plat, cîntărind 65 de grame !! În fine, reglementările noastre socialiste cer verificarea plicurilor, deci voi scrie încă o dată adresele pe noul plic. Nu te pui cu sistemul, mai ales cînd eşti nebărbierit de cîteva zile şi arăţi a terorist, cu foi A4 făcute din anthrax sau cocaină sau pălincă praf în plicul pe care vrei să-l trimiţi.

Intru la poşta indicată, unde dau peste un funcţionar vesel şi lipsit de probleme, varice, celulită, chelie, lipsă chef, sictir, scîrbă, silă, lipsă bun simţ şi alte boli profesionale, caracteristice funcţionarului public mioritic şi secretarelor de la UBB. Îi explic că ce şi cum, mă crede că în plic sînt nişte hîrtii A4 fără caracter de document, şi că trebuie să ajungă unde trebuie să ajungă, pînă „mîine”. Zice că este ceva variantă de trimis ca să ajungă  a doua zi, care costă şi ea vreo 250 ron. Rîde. Rîd şi eu şi licitez o variantă mai umană pentru buzunarul meu. Între timp îi „dezvălui” şi data limită, şi opţiunea între optimizarea coordonatelor bani-timp. Omul înţelege, cîntăreşte plicul, face factura sau ce dracu face acolo, lipeşte pe plic două chestii, şi îmi cere …10 lei !!! 10 !!! ZECE !!!!!!!!!! nu 112, 136, sau 150 !!!!!!!!! 10(ZECE) ron!!!!!!!!!!!!!!!

Vădit amuzat de moaca şi întrebarea mea „cum adică, doar 10 lei ?”, tipul îmi răspunde „pot să vi-l trimit şi cu 112 sau 136 lei, dar ajunge în aceeaşi zi, ca şi dacă plătiţi 10 lei”. Unde eşti tu, Kafka Doamne ??!! Universurile paralele ale Poştei Române se desfăşurau în jurul meu, hohotind din trîmbiţa aurie pe fond roşu. Nu-mi venea să cred. Am întrebat din nou dacă nu e o glumă şi dacă îmi va ajunge plicul. Cu o privire împăciuitoare, de medic psihiatru în faţa unui pacient incurabil care întreabă dacă poate merge acasă, mi-a răspuns că da, o să ajungă pînă la termenul limită menţionat de mine. Da, 10 lei mişcau plicul la fel de repede ca 112 sau 136 lei. Am verificat pe siteul Poştei Române, plicul meu „scrisoare recomandată blabla” e la Bucureşti, se pregăteşte de emigrat. Sînt curios dacă ajunge la timp. Oricum, epopeea trimiterii sale a meritat.

Advertisements

2 responses to “…epopeea plicului…

  • Aricii la trei lei suta (de grame)

    Atâta numa ca e risc mare sa se piardă, rătăcească, sa ajungă peste fo’ două luni.

  • maxxy

    nu s-a pierdut, nu s-a ratacit, a ajuns cu vreo doua zile intirzieere, fiindca l-am trimis tirziu si a prins si doua weekenduri pe traseu…deci, a functionat !!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

Veteres Milites

Reconstituire Istorică

Hide&Seek

the good things in life

Arheologie Tv

Istoria programelor radio-tv din România. Şi alte delicatese culturale. Dacă doriți să revedeți...

Johnny Shumate

Illustration

Ovidiupecican's Blog

imago mundi & speculum historiale

Tartor Ocular

...citește și dă mai departe...

Tipărituri vechi

românești sau despre români

Vinul din Cluj

Cuvinte despre vinuri incercate, degustari si evenimente, calatorii si retete

Velico Dacus

...citește și dă mai departe...

Romania lu' Omarlupino

despre Romania lu' Omarlupino

Cosmin Giurgiu

Photography by Phantom

%d bloggers like this: