ziua de poezie

musai trebuie sa postez niste poezii de-ale unui scriitor contemporan, de origine din Somcuta Mare, (Tara Chioarului, actualmente in judetul Maramures), pe numele sau Ioan Es. Pop, un tip cu un talent tare fain in a scrie

mi-a cazut in mina acu ceva vreme un volum de-al domniei sale, cu care m-am delectat pe cinste

spor la lectura !

am şi eu o afacere pe lumea asta:mă dau specialist în nenoroc.

am închiriat un spaţiu la subsol,

pe lângă cimitirul armenesc,

unde concurenţa e acerbă.

pot zice că-s şi eu patron de-acuma.

şi ştiu prea bine cu cine lucrez:

de n-ar exista aceşti mărunţi oameni trişti,

până la urmă nişte neisprăviţi cu toţii,

lumea ar pieri în două zile.

şi-apoi, să fiu cinstit, la firma asta a mea,

nu lucrăm ca să facem oamenii fericiţi,

ci doar cel mult să-i uşurăm de prea multă nefericire,

să aducem nefericirea aproape de fericire,

să uşurăm binele de prea bine

şi răul de prea rău.

că cererea la noi e încă zero

iar partenerul de afară ne dă ţepe,

ăsta încă nu se cheamă faliment.

vor veni în curând parteneri serioşi,

despre care ziarul financiar

se va grăbi să scrie pe pagina-ntâi,

şi vor cumpăra nefericire pe bani grei,

la ora asta avem mai multă decât

cehia şi ungaria la un loc,

ardealu-i al nostru, ce mai,

suntem poate singurii care pot exporta

nefericire pură ca heroina –

a occidentalilor e contrafăcută de mult.

mare pagubă că românia

nu ştie vinde ce are mai bun,

iar or să ne-o ia alţii înainte,

pentru că norocul nu vine de două ori,

şi-atunci or să schimbe iar guvernul,

crezând că acolo e buba.

————————————————————————————————————

peste drum de crâşma unde stau şi beau

e biserica. eu şi părintele ne pândim de mulţi ani.

aş vrea să-l slujesc şi eu pe dumnezeu dar mi-e teamă.

ar vrea şi el să bea cu mine dar n-are curajul.

atunci ridică înspre mine crucea cu mânie

şi mă ameninţă şi atunci ridic şi eu înspre el

halba cu bere şi-l ameninţ

şi bat furios din picioare şi se mânie şi el

şi dă îndărătul ferestrelor din picioare şi mâini.

poate nu ar trebui să vin duminica la birt

chiar de la şapte dimineaţa. el îşi începe

slujba la nouă. dar la şapte, exact la şapte

se furişează şi el în altar şi începem să ne facem semne.

(…) o să facem atunci un chef pe cinste, părinte,

întotdeauna plătesc eu, poţi bea liniştit, noi n-avem

cui te pârî. şi după aia o să ne mutăm şi o să bem şi la tine,

o să fie duminică seara târziu, n-o să ne vadă nimeni.

dar încetează să mă mai ameninţi, mi-e atât de frică acum

de cei ce mă ameninţă cu viaţa veşnică, părinte.

————————————————————————————————————

am supravieţuit mai ieri şi unor toamne

care abia urmează să vină,

d-apoi ăsteia despre care meteorologii

spun că va fi cea mai scurtă dintre toate?

numai că nu ne-am mai dus la momfa

aşa de des ca mai an –

biletele-au ajuns cu mult prea scumpe

iar momfa se îndepărtează ceas de ceas,

deşi parcă tot mai mulţi turişti

se arată dornici să o viziteze.

ministrul turismului spune că momfa

e deja pregătită să primească

în raiul ei zece mii de vizitatori,

dar tot ministrul turismului se vede

nevoit să recunoască franc

că el nu a fost în momfa niciodată

şi că nici nu ştie unde este

deşi sunt patruzeci de microbuze

care pleacă zilnic înspre momfa.

ce le-o fi plăcând în momfa dragilor

noştri turişti de se-nghesuie într-acolo?

or fi microbuzele atât de odihnitoare,

minunăţiile atât de mari încât,

odată ajunşi la momfa, nici chiar unul

să nu dorească să se reîntoarcă?

văru’ care vine de la maramu’

zice că de ce nu l-am chemat

vara asta şi pe el la momfa.

păi ce, vere, asta a fost vară?

şi-atunci noi ce căutăm aici?

aici e locul de unde pornim înspre momfa.

şi unde vine momfa asta, vere,

momfa e la nici doi paşi de-aici,

dacă stăm încremeniţi un ceas,

vom fi primii care-ajungem astăzi.

numai dă palinca aia mai încoace

şi nu mai căsca în halul ăsta ochii,

în momfa, dacă vrei să vezi, intri cu ochii închişi,

aici nu eşti la mare sau la maramu’

———————————————————————————————————–

***

de patru generaţii, în dosul casei noastre curge

un pârâu cu sânge întunecat.

de ani şi ani, tatăl meu îl acoperă cu paie şi frunze

să nu afle vecinii. şi tatăl lui îl acoperea şi el cu paie şi frunze

şi poate că va fi rândul meu să-l acopăr curând,

pentru că nu-i bine să afle vecinii ce curge acolo.

primăvara ne facem şi noi că arăm şi semănăm,

ca să pară că sântem în rând cu lumea.

toamna ne facem că strângem şi noi roade,

ca să semănăm cu ceilalţi, să nu se bage de seamă,

dar de fapt nu facem decât să aşteptăm, să

pândim cine vine la rând, unul din noi

sigur vine la rând,

ne petrecem ziua urându-l pe cel care va scăpa, deşi

cine scapă, scapă doar până la o dată următoare.

în timpul ăsta, pe pârâu se scurge o şuviţă de

sânge întunecat, îl acoperim de ani şi ani cu

paie şi frunze,

nu-i bine să afle vecinii ce curge acolo,

trebuie să părem şi noi în rând cu lumea.

————————————————————————————————————

cînd eram mic, visam să fiu şi mai mic.

mai mic decît masa, mai mic decît scaunul,

mai mic decît cizmele mari ale tatălui.

cît un cartof, atîta mă visam.

pentru că primăvara pe cartofi îi puneau în pămînt şi gata,

pînă toamna nu-i mai necăjeau.

mă visam în cuib, printre ei,

dormind cu dulceaţă-n întuneric,

întorcîndu-mă pe-o parte şi pe alta vara

iar apoi căzînd din nou în somn.

şi toamna să mă trezesc tot nedormit

şi tot nespălat ca fraţii mei

şi cînd să dea cu sapa-n noi, să sar deasupra

şi să le strig: nu mai săpaţi, nu mai săpaţi,

căci vin acasă de bunăvoie,

dacă-n primăvară mă puneţi la loc,

şi primăvara să fiu primul pe care

îl aruncă înapoi în cuib

şi tot aşa, să rămîn să dorm mereu,

din cuib în pivniţă şi din pivniţă în cuib,

ani mulţi, neîntors şi uitat.

 

 

 

sursa: http://vasiledancu.blogspot.ro/2012/09/acasa-in-satul-poetilor.html

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

Veteres Milites

Reconstituire Istorică

Hide&Seek

the good things in life

Arheologie Tv

Istoria programelor radio-tv din România. Şi alte delicatese culturale. Dacă doriți să revedeți...

Johnny Shumate

Illustration

Ovidiupecican's Blog

imago mundi & speculum historiale

Tartor Ocular

...citește și dă mai departe...

Tipărituri vechi

românești sau despre români

Vinul din Cluj

Cuvinte despre vinuri incercate, degustari si evenimente, calatorii si retete

Velico Dacus

...citește și dă mai departe...

Romania lu' Omarlupino

despre Romania lu' Omarlupino

Cosmin Giurgiu

Photography by Phantom

%d bloggers like this: