…alte bancuri cu si despre evrei…

———————————————————————————-


-Iankele, nu-mi vinzi mie tabloul ăsta?
– Nu pot, că e o amintire de familie, dar, dacă dai pe el zece mii de lei, cred că mă răzgândesc. Zis şi făcut.
După un timp, Iancu în vizită la Ştrul:
– Măi Ştrul, m-am gândit mai bine, nu pot să mă despart de tablou. Îţi dau pe el cinşpte mii de lei.
Şi tot aşa, tranzacţia s-a repetat de mai multe ori, fiecare adăugând ceva la preţ, până când tabloul a dispărut de pe peretele ultimului posesor.
-Bine, măi Iancule, unde este tabloul?
-L-am vândut cuiva care mi-a dat pe el dublu.
– Măi, da’ prost mai eşti! Ce-ai băgat un al treilea în afacere? Nu câştigam între noi destul?

———————————————————————————–


Moşe arată atât de cătrănit încât prietenul lui, Isac, a crezut că i s-a întâmplat o nenorocire:
-Ce-i cu tine, Moşe? Ce ai?
– Îţi aduci aminte că acum două săptămâni tanti Roza a murit şi mi-a lăsat 50.000 de dolari?
-Da, îmi aduc aminte. Şi ce e rău în asta?
– Ce e rău? Îţi aduci aminte că săptămâna trecută unchiul meu Baruch a murit şi mi-a lăsat 75.000 de dolari?
-Da, îmi amintesc şi asta, dar tot nu înţeleg de ce nu eşti mulţumit.
-Să fiu mulţumit? Ei bine, află că săptămâna asta… nimic.

———————————————————————————–


Iossel şi Smil sunt la bancă tocmai în momentul în care un grup intra în sala de aşteptare şi îi pune pe toţi să stea cu mâinile sus şi încep să adune banii. După ce termină cu casele de bani, încep să scoată banii din buzunarele clienţilor. Iossel i se adresează celui ce pare să fie şeful bandiţilor:
-Aş putea să-mi las jos mâna? Ştiţi, eu am reumatism….
Banditul, care îşi dă seama că Iossel nu e periculos, şi – la urma urmelor – este şi el om, îi permite. După care Iossel îşi băgă repede mâna în buzunar, scoate de acolo o mie de franci şi îi întinde lui Smil:
– Ţine-i, ţi-i datoram, şi mă gândeam că era cazul să ţi-i restitui…

———————————————————————————–


Elevul de ieşivă (şcoala religioasă evreiască) – îi mărturiseşte celui mai bun prieten că îl mistuie puternic un impuls sexual, dar nu ştie ce trebuie să facă pentru a-l înăbuşi. Prietenul îl sfătuieşte să se ducă la
rabin. Acesta îi spune să se roage cu mai multă ardoare şi să facă duşuri reci, regulat.
Elevul urmează sfatul, dar nu-i ajută, aşa că se duce iarăşi la rabin, pe care însă nu-l găseşte acasă. Soţia rabinului îl pofteşte înăuntru şi îl întreabă ce problemă are. El îi spune.
– Vino cu mine, spune ea, şi-l duce în dormitor.
A doua zi, prietenul îl întreabă ce s-a-ntâmplat.
– Rabinul nu era acasă, explică elevul, în schimb era rabineasa. Ah! Ce femeie grozavă. Are mai multă minte jos, decât rabinul sus.

————————————————————————————


Un învăţător sărac se duce la rabin.
– Ştiu că sunteţi foarte ocupat, spune el, dar vreau să vă pun o singură întrebare.
– Foarte bine, răspunde celălalt, amabil. Despre ce-i vorba?
– Se apropie Pesahul şi n-am bani ca să cumpăr mâncare, pentru sărbători. Spuneţi-mi, vă rog, ce să fac?
– Foarte simplu. Amanetează-ţi candelabrul de argint În felul acesta, o să ai bani suficienţi pentru tot ce-ţi trebuie.
– Dar de unde candelabrul de argint? Întreabă bietul învăţător. Nu ştiu nici măcar de unde se poate procura aşa ceva.
– Dragul meu, răspunde rabinul, ai venit la mine şi mi-ai spus că ai o singură întrebare, iar eu ţi-am răspuns la ea. Acum mă întrebi de unde poţi să-ţi procuri un candelabru de argint. Asta este o cu totul altă poveste, aşa că trebuie să întrebi pe altcineva!

————————————————————————————


– Doctore, vă rog să mă castraţi!
– Ce ţi-a venit, domnule?
– Vă rog foarte mult! Am mare nevoie.
– Dacă trebuie, trebuie!
După operaţie, chirurgul îl întreabă pe pacient:
– De ce ai făcut asta? Tânăr eşti, frumos eşti, în plină vigoare. Ai toată viaţa înainte, ai fi putut avea oricâte femei ai fi vrut. Spune-mi pentru ce ai avut nevoie?
– Ştiţi, domnule doctor, m-am căsătorit cu o evreică, este la ei obiceiul…
– Atunci, trebuia să-ţi faci circumcizie!
– Şi eu cum am spus?

————————————————————————————-


Stau de vorbă un preot catolic şi un rabin.
– Dumneata, vezi, eşti rabin şi ai să mori, pe când eu trag nădejde să ajung episcop.
– Să zicem. Şi mai departe?
– Din episcop, pot să ajung cardinal.
– Să zicem. Şi mai departe?
– Păi… un cardinal poate să ajungă papă.
– Şi mai departe!
– Cum adică?… doar papa nu poate ajunge Dumnezeu.
– De ce, nu? Un tânăr evreu a reuşit odată…

————————————————————————————

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

Veteres Milites

Reconstituire Istorică

Hide&Seek

the good things in life

Arheologie Tv

Istoria programelor radio-tv din România. Şi alte delicatese culturale. Dacă doriți să revedeți...

Johnny Shumate

Illustration

Ovidiupecican's Blog

imago mundi & speculum historiale

Tartor Ocular

...citește și dă mai departe...

Tipărituri vechi

românești sau despre români

Vinul din Cluj

Cuvinte despre vinuri incercate, degustari si evenimente, calatorii si retete

Velico Dacus

...citește și dă mai departe...

Romania lu' Omarlupino

despre Romania lu' Omarlupino

Cosmin Giurgiu

Photography by Phantom

%d bloggers like this: