Batalia Angliei

Aseară a fost finala Champions League, între Chelsea Londra şi Bayern Muenchen. Cine s-ar fi aşteptat la aşa ceva înainte de semifinale, favoritele fiind Real Madrid si Barcelona.

În fine, aşteptam cu nerăbdare meciul, pe care visam să-l văd acăsucă, în linişte, cu un vin alături, etc. Spre ghinionul meu, aseară a trebuit să merg la o nuntă, şi nu aveam cum să plec în timp util să prind meciul.

Priveam cu jind din cînd în cînd la Samsungul lat şi extraplat de pe peretele din dreapta mea, sus, desupra unor frigidere, şi mă întrebam dacă nu cumva…Dar nu, ce naiba, era nuntă, nu se putea întîmpla aşa ceva…

Miracolul s-a produs – la 21.45, spre fericirea mea şi a altora, s-a dat drumul la TV, şi meeeeeeeeeeeeeeeci !! Normal, aveam doar imagine, fiindcă sonorul era pus pe…mut… E foarte interesant să urmăreşti o finală de Champions League şi să nu auzi nimic. Într-un fel, e bine, de multe ori textele ălora de comentează meciurile sînt enervante şi aiurea pe alocuri. Într-un fel a fost şi interesant, dacă vă puteţi imagina cum e să te uiţi la Finală pe cîntece de-ale lui Gheorghe Gheorghiu, Toto Cutugno, hituri greceşti, şlagăre româneşti, muzică populară, asta în timp ce încerci să te abţii cu greu să nu înjuri în gura mare de ce mama mă-sii nu marchează Bayern o dată !!! (da, am ţinut cu Bayern).

Privind oarecum nervos meciul, am avut impresia – defect profesional de istoric – că privesc un soi de reconstituire istorică după celebra Bătălie a Angliei din 1940: atacuri germane repetate, finalizate doar cu creşterea moralului german şi enervarea englezilor; englezii, („comandaţi” de un italian, paradoxal şi de negăsit în istorie !!) se apărau din răsputeri şi dîrz, făcînd şi ei contraatacuri din cînd în cînd; bombardamente germane în picaj la nenumărate lovituri de colţ; în cele din urmă, victoria englezilor, şi Germania înfrîntă la ea acasă.

Bayern-ul a ratat ocazia istorică de a fi prima echipă de fotbal care căştigă o cupă europeană pe teren propriu, ocazie care nu se va ivi prea curînd pentru altă echipă.

Chelsea sărbătoreşte cu vodkă rusească şi caviar primul titlu de acest fel din istoria sa.

Noi am rămas toţi cu amintirea unui meci memorabil, jucat excelent, şi aşteptăm Campionatul European, unde România nu are şanse să se facă de rîs absolut deloc, fiindcă nu participă (din nou).

Bravo Chelsea, bravo Bayern, mulţumim pentru o seară minunată !

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

Veteres Milites

Reconstituire Istorică

Hide&Seek

the good things in life

Arheologie Tv

Istoria programelor radio-tv din România. Şi alte delicatese culturale. Dacă doriți să revedeți...

Johnny Shumate

Illustration

Ovidiupecican's Blog

imago mundi & speculum historiale

Tartor Ocular

...citește și dă mai departe...

Tipărituri vechi

românești sau despre români

Vinul din Cluj

Cuvinte despre vinuri incercate, degustari si evenimente, calatorii si retete

Velico Dacus

...citește și dă mai departe...

Romania lu' Omarlupino

despre Romania lu' Omarlupino

Cosmin Giurgiu

Photography by Phantom

%d bloggers like this: