…o lectie de umilinta…

O imagine va bîntui lumea fotbalului mulţi ani de acum încolo – Mourinho îngenuncheat, privind cu deznădejde seacă ratarea calificării în finala Champions League. O finală în care toată lumea îi vedea deja pe cei de la Real Madrid şi de la Barcelona, un triumf total al fotbalului spaniol asupra tuturor campionatelor, European, Mondial, şi la nivel de cele ami tari cluburi de pe Planetă.

 

Extratereştri, Galactici, supraoameni, super-antrenori, jucători care valorează cît o ţară africană, bancă de rezerve mai scumpă decît tot campionatul intern din multe ţări europene, magie fotbalistică, genii ale executării loviturilor libere, traiectorii interstelare, tiki-taka, kon-tiki, star trek, etc, munţi de superlative şi hiperbolizări.

 

Am urmărit în tur două echipe considerate fără şansă, Chelsea şi Bayern, obţinînd fiecare victoria pe teren propriu în faţa Barcelonei, respectiv Realului. Mulţi s-au bucurat doar fiindcă au pierdut spaniloii, fără a fi neapărat fani ai celorlalte două echipe.

 

Cred că toată lumea a considerat că victoriile din tur au fost noroc chior, etc. Sînt sigur că toţi se aşteptau la iadul pe Pămînt ieri şi alaltăieri în Spania, unde urma masacrul spaniol faţă de ambele echipe străine. Chelsea era clar că nu va cîştiga pe terenul lui Barcelona, imposibil aşa ceva. Doar Mourinho ştia că va pierde Barcelona. Şi aşa a şi fost. A urmat iadul pe Pămînt, meciuri pe care nu le vezi decît o dată într-o generaţie.

 

Am văzut o Chelsea rămasă în 10 oameni din prima repriză, rezistînd eroic în faţa unei Barcelone înnebunită după gol. Un asediu crunt la poarta lui Cech, o posesie a balonului care a depăşit probabil 75% în favoarea Barcelonei. Un egal crunt, care trimitea Chelsea în finală, şi apoi un gol superb al unui spaniol care a îngropat prima echipă spaniolă.

 

Aseară, un Bayern mult mai modest decît imensul Real a egalat situaţia şi a menţinut scorul. Pînă la loviturile de pedeapsă, pedeapsă mare pentru un Mourinho care s-a pus în genunchi. Brusc o fi devenit religios şi umil – ‚Ce simte firul ierbii cînd coasa e aproape?’, mi-a venit în minte în clipa aceea. Dumnezeu i-a dat însă roşu pentru simulare şi l-a trimis la vestiare, în timp ce echipa germană sărbătorea imposibilul, calificarea în finală, după ce îl executase pe Rege.

 

Orgoliul fără margini al ibericilor a primit o usturătoare lecţie de umilinţă. Necesară întregului fotbal european care explodează de exaltare.

 

Concluzii ? Nimic nu este ce pare a fi. Nu e vorba nici de magie, nici de fiintze interstelare în fotbal, nici de genii ale strategiilor fotbalistice. Victoria stă în determinare, în joc, în tăria nervilor, în dorinţa de a cîştiga, chiar dacă eşti David şi în faţa ta stă Goliat, cel care nu poate fi înfrînt. Au ieşit din cărţi spaniolii, divele balonului rotund, au rămas două echipe cu jucători normali, cu antrenori fără fiţe, care vor juca fotbal, nu vor face probabil spectacol. Am speranţa că vom vedea un meci excepţional, miza fiind enormă, mai ales ‚de corazon’, pentru Bayern, care joacă pe propriul teren. Să cîştige cel mai bun !

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

Veteres Milites

Reconstituire Istorică

Hide&Seek

the good things in life

Arheologie Tv

Istoria programelor radio-tv din România. Şi alte delicatese culturale. Dacă doriți să revedeți...

Johnny Shumate

Illustration

Ovidiupecican's Blog

imago mundi & speculum historiale

Tartor Ocular

...citește și dă mai departe...

Tipărituri vechi

românești sau despre români

Vinul din Cluj

Cuvinte despre vinuri incercate, degustari si evenimente, calatorii si retete

Velico Dacus

...citește și dă mai departe...

Romania lu' Omarlupino

despre Romania lu' Omarlupino

Cosmin Giurgiu

Photography by Phantom

%d bloggers like this: