Bulă, băutură și femei…

– Cu ce mergi la serviciu?
– Cu forța.
– Mă refeream, cum mergi…
Înjurând.
– Băi, eu te întrebam cum ajungi acolo.
– Deprimat…

————————————————————————————————————-

Bulă intră în biroul șefei lui, o plesnește peste fund și îi zice:
– Ce faci, păpușă, mai merge una mică?
Șefa, indignată:
– Domnu’ Bulă, dar cum vă permiteți?
– Ete, așa vorbesc eu cu tipele cu care am dormit împreună!
– Da’ când am dormit noi doi împreună, domnu’ Bulă?…replică indignată șefa.
– Ieri, la ședința de analiză a rezultatelor departamentului nostru…

————————————————————————————————————-

Vreau să le doresc producătorilor din televiziuni ca, în timpul sexului, în momentul cel mai interesant, femeia să se ridice din pat şi să spună:
“Iar acum,… reclame!”

————————————————————————————————————

Azi am făcut 6 flotări într-o mână…
Încercam să mă ridic de pe podea, fără să las berea din mână…

———————————————————————————————————–

Un preot urcă scările. La etajul 1, miros de grătar, la 2 – miros de chiftele.
– E vineri, băi, păcătoşilor! Arde-i, Doamne!
Mai urcă un etaj şi ajunge acasă: ficăţei la cuptor cu mămăligă…
– Am glumit, Doamne, iartă-i!

———————————————————————————————————-

– Bade Gheorghe, de ce ți-ai însurat băiatul așa tânăr? Nu puteai să-l mai lași să-i mai vie mintea la cap?
– Nu, că atuncea nu se mai însura.

————————————————————————————————————

La munte, un turist care nu avea ce face intră în vorbă cu un cioban.
– Ia spune, baciule, câte oi ai?
– Da fo’ 100.
– Și ani?
– Fo’ 60 sau 70… Cine să-i știe?
– Da’ cum Dumnezeu, numărul oilor îl știi și numărul anilor nu?
– Păi, domnule dragă, până amu, anii mei n-o încercat nimeni să mi-i fure…

————————————————————————————————————-

– De ce atunci când bei, sexul opus ți se pare tot mai atrăgător?
– Este o reacție firească a organismului, crede ca vrei să îl otrăvești și atunci încearcă sa își perpetueze specia cât mai repede.

————————————————————————————————————-

– Cele mai frumoase femei sunt acolo unde se bea cel mai mult!

————————————————————————————————————-

La restaurant, văzând cât de crăcănat merge chelnerul, un client milos îl întreabă:
– Mă iertaţi, aveţi hemoroizi?
– O clipă, să întreb la bucătarie!

————————————————————————————————————-

– Bulă, cine ne-a făcut pe noi, oamenii? întreabă profesoara.
– Șarpele, doamna profesoară…
– Cum așa, Bulă?!?
– Păi, dacă nu ar fi existat el, cu fructul lui oprit, Eva ar fi umblat și acum prin Rai, bezmetică și virgină…

————————————————————————————————————


Actuale și eterne…

-Iubito, este Ziua Îndrăgostiţilor, ce zici, angajăm un baby-sitter pentru seara asta?
-Oooo, unde te gândești să mă scoți? m-a întrebat ea entuziasmată.
-Nu m-am gândit să te scot undeva, era un plan de rezervă, în caz că iar te doare capul…

————————————————————————————————————

La un semn deschisă-i calea şi s-apropie de cort
Un bătrân atât de simplu, după vorbă, după port.
– Tu eşti Mircea?
– Altă întrebare!

————————————————————————————————————

Daca sunteți acuzat de prostie, luați exemplu de la comisiile de stat și dați vina pe factorul uman.

————————————————————————————————————

Aparent, în clasa de sus a societăţii româneşti, închisoarea e celula de bază.

————————————————————————————————————

M-am cazat o noapte la hotelul ăsta de cinci stele, lux, ce mai…Vă spun, prosoapele erau atât de groase, că abia am reușit să închid valiza!!

————————————————————————————————————

În România, autostrăzile sunt ca organele genitale ale bărbaților. Ne bucurăm de fiecare centimetru în plus!

————————————————————————————————————-

Ea, foarte entuziasmata: -Iubitule, iubiiiii…azi e ziua îndrăgostițiloooor…
El: – Așa, și? Ne-au invitat?!

————————————————————————————————————-

Femeile sunt ca locurile de parcare: cele bune sunt luate…mai rămân cele pentru handicapați.

————————————————————————————————————-

Întrebare la Radio Erevan:
– Soţia mă înşeală de mai mult timp cu un tehnician. Ce pot face?
– Încercaţi să vă însuşiţi tehnica sa…

————————————————————————————————————

Întrebare la Radio Erevan :
– Se poate învăţa dragostea din cărţi?
Radio Erevan:
– În principiu, da. Dar aţi citi dumneavoastră cărţi de bucate pentru a vă sătura?

————————————————————————————————————

Rașela mai avea puţin să nască si, pentru că era o soţie iubitoare, îi spune soţului ei:
– Dragul meu, eu te înţeleg. Ia şi tu nişte bani şi du-te la femei, că nu mă supăr…
Itzic, fericit, ia banii şi pleacă. După puţin, se întoarce acasă, iar Rebecca îl întreabă mirată :
– Ce-i cu tine, Itzic? Te-ai răzgândit? De ce-ai venit aşa devreme?
– Nu, dragă. Când coboram scările, m-am întâlnit cu nevasta lui Rosenfeld. M-a întrebat unde mă duc şi mi-a propus o afacere: să merg la ea şi să împărţim banii pe din două. Aşa că am făcut şi economie…
– Fir-ar a dracului de curvă ! izbucneşte Rașela înfuriată. Când ea era gravidă, eu nu i-am luat nici un ban lui Rosenfeld…

————————————————————————————————————

– Cum se numesc oamenii care stau la coadă?
– Oameni de rând.

————————————————————————————————————-


De Ziua Îndrăgostiților…

Nush cine a scris asta, da’ e genial și mult prea adevărat…

 

Cum se ceartă femeile cu bărbaţii!

– Ce ai, draga mea?

– …

– Iubito, ce ai?

– …

– Iubitoooo!

– NU MAI ŢIPA AŞA!!!!!!

– Nu ţip. Tu ţipi.

– ŢIP PE DRACU EU!! Ce vrei?

– Să-mi spui ce ai. De ce eşti supărată?

– Nu am nimic.

– De 4 ore taci.

– De 4 ore şi 10 minute.

– De 4 ore şi 10 minute.

– Ce faci, mă îngâni?

– Nu te îngân.

– Ba mă îngâni. Nu vezi că repeţi tot ce zic?

– Nu repet… Bine, repet, scuze. Acuma îmi spui ce ai?

– Nu am nimic, te rog să mă laşi în pace.

– Bine, dar…

– Nici un „dar“, nu mai vreau să aud niciun cuvânt, OK? Lasă-mă!

După încă cinci minute de tăcere:

– Tu îţi baţi joc de mine, nu-i aşa?

– Poftim? De ce îmi bat joc de tine?

– Pur şi simplu nu-ţi pasă că sunt supărată.

– Păi, nu te-am întrebat ce ai şi ai zis să tac?

– Şi tu atâta ai aşteptat, nu?

– …

– După ce că eşti nesimţit şi îmi distrugi viaţa, nici măcar nu-ţi pasă…

– Dar ce-am făcut?

– Ce-ai făcut?

– Da.

– Chiar vrei să ştii ce-ai făcut?

– Da.

– Păi aia e, că problema nu e ce-ai făcut, ci ce n-ai făcut…

– OK, zi ce n-am făcut.

– Te faci că nu ştii, da?

– Nu, chiar nu ştiu, jur.

Ea începe să plângă cu sughiţuri. Şi printre sughiţuri vorbeşte:

– Şi când te gândeşti că erau şi alţii de faţă şi au văzut că mă tratezi ca pe o proastă.

– Când te-am tratat eu ca pe-o… despre ce naiba vorbeşti?

– Ţii minte, acum trei luni, la ziua ta, când te-am rugat să duci gunoiul, de faţă cu mama şi cu tata, şi ai zis că n-ai chef, că o să-l duci mai târziu şi că mai bine să aduc eu desertul ăla, ce întârzii atâta cu el?…

– Aşa am zis?

– Cuvânt cu cuvânt. Adică, vezi Doamne, eu eram proasta pe care o ţineai tu numai la cratiţă, să-ţi facă deserturi, şi tu nici măcar gunoiul nu te deranjai să-l duci. M-am simţit oribil, să ştii, ca ultimul om…

Din nou hohote. El încearcă s-o ia în braţe.

– Ia mâna de pe mine! Sunt doar o bucătăreasă care nu merită respect.

– Iubito, dar ai înţeles greşit.

– Da, sigur, adică nici nu mă duce capul, asta vrei să zici, nu? Sunt o bucătăreasă fără creier.

– Eşti cea mai deşteaptă femeie pe care-o cunosc.

– Mai faci şi mişto de mine, ca un nesimţit…

– Doamne fereşte! Chiar nu fac.

– Cum poţi să-mi zici că sunt cea mai deşteaptă femeie pe care-o cunoşti? Ne-ai dat cumva la toate teste de inteligenţă?

– Nu v-am dat, dar, na… aşa mi se pare.

– Adică nici măcar nu eşti sigur.

– Ba sunt sigur.

– Eşti sigur pe dracu.

– Pe cuvânt că eşti foarte deşteaptă, iubito!

– Tu chiar vrei să mă umileşti în continuare, nu-i aşa?

– De ce te umilesc? Pentru că am zis că eşti deşteaptă?

Noi hohote.

– Iubito, ce-i cu tine? De ce plângi aşa?

– Mă faci urâtă, aşa, pe faţă, nu?

– Poftim? Când te-am făcut eu urâtă?

– Îmi repeţi că sunt deşteaptă, de parcă eu n-aş şti că aşa sunt consolate toate urâtele?

– …

– Taci, vezi? Te-ai blocat.

– Păi m-am blocat, da, că nu ştiu ce să răspund la astfel de tâmpenii.

– Acuma mă faci şi tâmpită, nu?

– Nu.

– Cum, nu? Insinuezi că sunt surdă?

– Băi, încetează, exagerezi îngrozitor.

– Am înţeles. Sunt urâtă, tâmpită, surdă şi exagerez. Şi locul meu e la bucătărie. Şi mai sunt şi curvă, o ştim de mult.

– POFTIIIM? De unde-ai scos-o?

– Mai ţii minte ce mi-ai zis, acum opt ani, când m-ai invitat prima oară la un suc?

– Ce ţi-am zis?

– „Unde stoarcem portocalele, la mine sau la tine?“.

– Aşa, şi?

– Adică, vezi Doamne, eu eram din aia care se culca cu bărbaţii de la prima întâlnire…

– EŞTI NEBUNĂ, ERA O GLUMĂ!

– A, da, acuma sunt şi nebună?

– Nu am vrut să zic „nebună“ în sensul ăla. Pe bune, hai să ne calmăm un pic şi să…

– DIVORŢEZ !!!!!!!!!


Tulburător! Document top secret!!

Vă dați seama cum a arătat întrevederea dintre Johannis și ciorbea (cu c mic)? …având în vedere că ambii sunt oratori cu experiență și mai ales cu mare talent, aplomb, energie, charismă și cursivitate specifice unei profunde come sau morți clinice și cu efecte ca ale unui opiaceu foarte puternic.

Pariez că a început Johannis, el fiind mai mare în grad, ciorbea (cu c mic) a încercat să nu adoarmă, Johannis a continuat, ciorbea (acest Limbă-de-Vierme sinistru de real, tot cu c mic) a vorbit și el la un moment dat, Johannis l-a ascultat cu atenție și îngrijorare, apoi a început el să explice ce și cum, fixând nevertebrata cu privirea.

În fine, ciorbea (da, tot cu c mic, că nu merită mai mult) cred că a urlat la un moment dat ”bi-ne, bi-ne, fac, mă duc la cur-tea cons-ti-tu-țio-na-lă, ma-ma ei de or-do-nan-ță, de-clar pu-blic că e de că-cat, re-cu-nosc că o văd cu alți ochi, chiar da-că nu-s ai mei, nu-ma’ o-preș-te-te din vor-bit!”

Johannis a zâmbit așa cum numa el și Terminator știu să zâmbească, a ieșit mulțumit și s-a dus în treaba lui, să pregătească anticipate, șampanie, un telefon la Cioloș (cel mai bun prim-ministru al României din 1990 încoace), schimbat ulei, strâns șaibe, plinu’ la diesel.

Între timp, viermele ciorbea (Limbricus Ciorbus Scursurius Mioriticus) s-a târât îndurerat la telefon, a apăsat tasta 1 și a transmis cu voce tremurată și plângăcioasă sponsorului și stăpânului său: ”…sniff…am fă-cut tot ce a fost o-me-neș-te po-si-bil, dar…”

 

 


Cartea lui dragnea vrem!

Într-o bună zi, va veni și vremea lui dragnea (cu d mic) să înfunde pușcăria și să răspundă pentru toate căcaturile pe care le-a făcut și le (va) face. Dacă tâmpenia asta cu reducerea pedepsei pentru cărțile ”științifice” scrise în închisoare rămâne în vigoare (sper să nu), cam asta ar putea fi o listă de titluri scrise de viezurele pesedist (unele sunt de fapt scenarii de film, toate originale, nimic nu e plagiat, ce naiba):

 

Și atunci i-am condamnat pe toți la teleormanizare

Un veac de amnistie

În căutarea partidului pierdut

Cu conturile curate

Victor ponta sau sula ghimpelui din coastă

Pădurea grațiaților

De la Bombonica la Bombonel – Jurnalul unui traseist

Cum am făcut primul milion – Memorii vol 1

Cum am încercat să scap de pârnaie – Memorii vol 2

Programul de guvernare al PSD

Cum să ajungi vrednic (carte de rugăciuni)

Ușor cu Iliescu pe scări

Cronica unei condamnări anunțate

Pe aripile Bombonicăi

Amantă la 24 de ani

Punguța cu două ordonanțe

Când era Năstase fată – culegere de folclor

Cum să stârnești o revoluție împotriva ta – ghid practic

Coiotul de stepă

Hoție fără pedeapsă

Așa grăit-a Iliescu

Toate mustățile sus

Dumbrava amnistiată

Cronicile teleormănene

Sărbătoarea hamsterului – proverbe și zicători

Stăpânul ministerelor

2017

Amantul doamnei Olguța (doar pentru cei peste 18 ani)

Star Troc (bullshit interviews)

Așteptându-l pe Trump

Maestrul și Codruța

Masca ciumei roșii

Grindeanu în guvernul minunilor

Iohannis se hotărăște să demisioneze (dicționar de descifrare a viselor obsesive)

Alchimistul Iordache

În numele trandafirilor

Divina amnistie

Dama cu cătușe (panseuri despre Laura Codruța K)

Dragniada

Idiotul (amintiri despre Tăriceanu)

Portretul infractorului în tinerețe (album foto de familie)

Guvernul sfârșitului României

Despre pârnaie și alți demoni

Toamna inculpatului

Tăriceanu în vremea senilității

Apocalipsa după PSD

Șobolani și protestatari

Un mustăcios la curtea prințului Duda

La răscruce de beșini electorale

Prostie și nejudecată

Oamenii noștri din PNL

Tăriceanocchio

Mein Dampf

 

…și lista poate continua…


Iliescu și Moartea…

Le-am găsit pe fb, îs prea tari să nu le dau mai departe…

 

 

Moartea sună la ușa lui Iliescu.
– Cine e?
– Moartea.
– Și ce poftești?
– Nu vreți să cumpărați o coasă?

————————————————————————————————————

Iliescu deschide ușa. O moarte bătrână și una tânără stau în fața lui.
– Nelule, nu mă mai cunoști?
– Nu.
– Sunt moartea, nenorocitule! Ne-am cunoscut acum douăzeci și șapte de ani, la Revoluție.
– Așa, și?
– Și asta-i fiică-ta.

———————————————————————————————————–

Moartea sună la ușa lui Iliescu. Nelu deschide.
– Domnule Iliescu, așa nu se mai poate, pe cuvântul meu de onoare!
– De ce, ce s-a întâmplat?
– Iar m-ați inundat.

———————————————————————————————————-

Moartea sună la ușa lui Iliescu. Ion deschide ușa. Nina întreabă din cealaltă cameră:
– Cine-i, Nelule?
– (trîntind ușa) Era greșeală.

———————————————————————————————————

Moartea bate la ușa lui Iliescu. Iliescu zice:
– Dacă mă lași în pace, îți îndeplinesc trei dorințe.

————————————————————————————————————

Moartea bate la ușa lui Iliescu. Iliescu strigă, de pe fotoliu:
– Cine e?
– Moartea.
– Și ce vrei?
– Pe tine.
– Îmi pare rău, nu mai candidez.

————————————————————————————————————

 


Chestii mai casnice…

– Câinele dumitale mi-a smuls manuscrisul noului meu roman de dragoste și, cu o furie nemaivăzută, l-a făcut ferfeniță.
– Extraordinar, când o fi învățat să citească?

————————————————————————————————————

La ospiciu, un nebun mergea în patru labe.
– Eu ştiu ce eşti tu…Eşti un câine!
– Nuuuu…
– Eşti o pisică?
– Nuuuu…
– Dar ce eşti ?
– Om, ce să fiu…Dar am rău de înălţime!

———————————————————————————————————–

Discuție între mamă și fiica sa, recent căsătorită:
– Mami, soțul meu mi-a zis vacă!
– Și tu ce i-ai făcut?
– I-am ars o copită-n bot!

———————————————————————————————————-

Soţia doreşte să înainteze cererea de divorţ. Avocatul:
– Care este motivul divorţului?
– În cei cinci ani de căsnicie, el şi-a făcut datoria de bărbat doar de trei ori!
Avocatul:
– Foarte bine, cu aşa motiv, şansele noastre în instanţă cresc semnificativ! Copii aveţi?
– Da, cinci!

———————————————————————————————————-

V-ați săturat de toate alarmele și de sistemele astea antiefracție, pe care hoții le dezactivează într-un minut???
Nu trebuie decât să înlocuiți toate yalele, lacătele și zăvoarele, cu închizătoare de sutien.

———————————————————————————————————-

– Doamna Merkel, o mulțime mare de oameni așteaptă la granițele Germaniei.
– Sirieni? Lasă-i să intre!
– Nu, sunt germani, vor să iasă!

———————————————————————————————————-

Un tânăr creştin îi cere tatălui maşina. Tatăl stă puţin pe gânduri, apoi îi propune:
– Tunde-te și ți-o dau!
– Păi Iisus avea părul lung!
– Da, dar Iisus mergea pe jos.

———————————————————————————————————–

– Nevastă, s-ar putea să fie furtună diseară!
– Dacă vii devreme acasă…nu o să fie!

———————————————————————————————————–

Oare ce făceau părinţii noştri acum douăzeci de ani, când nu exista internet, ca să nu se plictisească?
I-am întrebat pe toţi cei doisprezece fraţi ai mei şi niciunul n-a ştiut.

———————————————————————————————————–

Cercetătorii au descoperit că, ridicând de pe covor o bucată de aţă pe care aspiratorul n-a reuşit s-o aspire, nouă din zece bărbaţi aruncă aţa înapoi, pentru a-i mai da o şansă aspiratorului.

———————————————————————————————————–

– Dragule, dacă tot ieși din casă, cumpără și tu un detergent de vase și un balsam de rufe.
– Iubito, nu poți să mai aștepți până deschizi cadoul de Crăciun?

————————————————————————————————————


Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

Veteres Milites

Reconstituire Istorică

Hide&Seek

the good things in life

Arheologie Tv

Istoria programelor radio-tv din România. Şi alte delicatese culturale. Dacă doriți să revedeți...

Johnny Shumate

Illustration

Ovidiupecican's Blog

imago mundi & speculum historiale

Tartor Ocular

...citește și dă mai departe...

Tipărituri vechi

românești sau despre români

Vinul din Cluj

Cuvinte despre vinuri incercate, degustari si evenimente, calatorii si retete

Velico Dacus

...citește și dă mai departe...

Romania lu' Omarlupino

despre Romania lu' Omarlupino

Cosmin Giurgiu

Photography by Phantom